Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 30 noiembrie 2001, reclamanta SC C. SA Turnu Măgurele a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice Turnu Măgurele, solicitând anularea deciziei nr. 1796 din 5 noiembrie 2001 și a procesului-verbal din 28 martie 2001 și exonerarea societății de plata diferenței de T.V.A. și a majorărilor de întârziere, aferente impozitului pe profit și T.V.A.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că debitul, reprezentând impozit pe profit în sumă de 177.063.945 lei, a fost stins, parțial prin compensare, în baza unui proces-verbal, iar diferența achitată, la 17 noiembrie 2000, astfel încât societatea nu mai datorează majorările de întârziere de 137.178.597 lei.
Referitor la T.V.A., de 609.296.653 lei și a majorărilor de întârziere aferente de 296.068.912 lei, reclamanta a arătat că beneficiază de cota 0 la T.V.A., având calitatea de antreprenor general pentru lucrările executate în baza contractului nr. 943/1999 încheiat cu Consiliul Local al municipiului Turnu Măgurele.
Prin sentința civilă nr. 544 din 27 mai 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea și a anulat parțial decizia nr. 1796 din 5 noiembrie 2001 și procesul-verbal din 28 martie 2001, respectiv cu privire la suma de 85.264.020 lei majorări de întârziere, aferente impozitului pe profit.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta este îndreptățită la reducerea cu 60% a majorărilor de întârziere, conform art. 5 din O.U.G. nr. 163/2000, întrucât a efectuat plata impozitului pe profit, parțial prin compensare la 1 noiembrie 2000 și restul prin plata efectivă la 17 noiembrie 2000. S-a mai reținut că majorările de întârziere aferente procesului-verbal de compensare, înregistrat la Direcția Trezorerie Olt la 1 noiembrie 2000, au fost greșit calculate până la 24 noiembrie 2000, data înregistrării înscrisului la Administrația Finanțelor Publice Turnu Măgurele.
În total, instanța a constatat că societatea nu datorează majorări de întârziere de 85.264.020 lei, din care reducerea cu 60% reprezintă 82.307.158 lei, iar diferența de 2.956.862 lei calcularea greșită pentru perioada 1 – 24 noiembrie 2000.
Referitor la T.V.A., aferentă unor lucrări de construcții de locuințe, instanța a reținut că reclamanta nu beneficiază de cota 0 la T.V.A., datorând suma de 609.296.653 lei.
De asemenea, instanța nu a primit punctul de vedere al societății privind greșita obligare la plata sumei de 396.068.912 lei, aceasta fiind datorată în baza unor acte de control anterioare.
Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanta SC C. SA, cât și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanța a interpretat greșit probele administrate, întrucât societatea beneficiază de cota 0 la TVA. Datoriile Primăriei Turnu Măgurele au fost preluate de M.L.P.A.T. – A.N.L., fără T.V.A. și au fost decontate la 17 mai 2002, ca reprezentând lucrări executate în perioada 2000 – 2001, din care s-a reținut garanția de bună execuție.
Instanța nu a ținut cont de contractul încheiat la 24 august 1999, a cărui finanțare a fost asigurată de M.L.P.A.T., primăria fiind numai ordonator de credite.
În acest sens, a arătat reclamanta, instanța nu s-a pronunțat asupra raportului de expertiză nr. 162349/2001 în care se precizează că la valoarea obiectivelor executate se va aplica cota 0 la T.V.A.
Referitor la plata sumei de 396.068.912 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente T.V.A., constatate prin procese-verbale anterioare, societatea a menționat că îndeplinește cerințele art. 4 din O.U.G. nr. 163/2000.
Pârâtul, Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința sub aspectul exonerării societății de plata majorărilor de întârziere aferente impozitului pe profit.
Astfel, a susținut pârâtul, nu sunt aplicabile prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 163/2000, întrucât societatea înregistra debite restante la data intrării în vigoare a ordonanței, pe care le-a achitat la 24 noiembrie 2000.
Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Referitor la capătul de cerere privind majorările de întârziere aferente impozitului pe profit, Curtea reține că instanța a aplicat, în mod justificat, prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 163/2000, potrivit cărora în cazul în care debitele, constând în impozite și taxe la bugetul de stat, restante la data intrării în vigoare a ordonanței, se vor achita până la 30 noiembrie 2000, majorările de întârziere se reduc cu 60%.
În cauză, la data adoptării O.U.G. nr. 163/2000, reclamanta datora un impozit pe profit de 177.063.945 lei, pentru care s-au calculat majorări de întârziere de 137.178.597 lei.
Din actele dosarului rezultă că debitul a fost achitat prin plata sumei de 22.000.000 lei, la 17 noiembrie 2000 și respectiv, a sumei de 157.000.000 lei, în urma compensării aprobate conform procesului-verbal din 1 noiembrie 2000, înscris care poartă semnătura și ștampila Administrației Financiare și Trezoreriei Turnu Măgurele.
Susținerea Ministerului Finanțelor Publice, în sensul că, în realitate compensarea a operat la 24 noiembrie 2000 și deci, societatea datora și majorări de întârziere de 2.956.862 lei aferente intervalului 1 – 24 noiembrie 2000, pe care le-a achitat doar parțial, majorările de întârziere depășind la 29 decembrie 2000 plata făcută în plus cu suma de 622.599 lei, nu poate fi primită.
Instanța de fond a reținut, în mod întemeiat, că stingerea obligațiilor la bugetul de stat a avut loc la 1 noiembrie 2000, data de 24 noiembrie 2000 fiind doar cea a înregistrării procesului-verbal de compensare la organul financiar.
În consecință, critica formulată de pârât fiind neîntemeiată, Curtea va respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice.
Apare, de asemenea, corectă și soluția instanței privind menținerea obligației reclamantei privind plata T.V.A., de 609.296.653 lei și a majorărilor de întârziere de 396.068.912 lei.
Astfel, la data facturării de către reclamantă a lucrărilor executate, societatea, având calitatea de antreprenor și coproprietar, nu putea fi aplicată cota 0 de T.V.A., pentru perioada ianuarie – decembrie 2000, astfel cum a procedat reclamanta, întrucât nu erau îndeplinite cerințele legale, O.G. nr. 3/1992 și respectiv, O.U.G. nr. 17/2000, Primăria municipiului Turnu Măgurele care dispusese construirea locuințelor în vederea închirierii, neîncadrându-se în categoria persoanelor prevăzute limitativ, ca beneficiare a cotei 0 la T.V.A.
Apar ca fără relevanță, din acest punct de vedere, împrejurările intervenite ulterior: preluarea datoriilor primăriei către societate, de către M.L.P.A.T., încheierea în 2002 a unui nou contract cu același minister și acceptarea cotei 0 la T.V.A. prin raportul de expertiză nr. 162345/2001 al Direcției de Reglementare a Achizițiilor Publice din Ministerul Finanțelor Publice, toate acestea nefiind aplicabile unei situații anterioare, decurgând din contractul încheiat în anul 1999, între reclamantă și Primăria Turnu Măgurele.
Nu poate fi primită nici critica privind neaplicarea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 163/2000, în baza cărora societatea ar fi exonerată de plata majorărilor de întârziere aferente T.V.A., de 396.068.912 lei. Întrucât prin procesul-verbal contestat în cauza de față, organele financiare au făcut doar precizări privind această sumă, (calculată prin acte de control anterioare), fără a stabili diferențe suplimentare de plată, cererea societății privind aplicarea facilităților prevăzute de O.U.G. nr. 163/2000, apare ca neîntemeiată și a fost în mod corect respinsă.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și de SC C. SA Turnu Măgurele, împotriva sentinței civile nr. 544 din 27 mai 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.