Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 14 august 2002, reclamanta SC T. SA Turnu Măgurele a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, solicitând anularea deciziei nr. 398 din 12 iulie 2002 și a procesului-verbal nr. 673/2002, prin care s-au stabilit în sarcina societății obligații bugetare de 7.558.149.979 lei, din care T.V.A. de 5.268.839.302 lei și majorări de întârziere aferente de 2.289.310.677 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că la sfârșitul anului 2000, a fost constatată lipsă o cantitate de îngrășăminte complexe, datorată degradării în timp; ulterior, în anul 2001, comisia tehnică a reclamantei a decis prelucrarea produselor degradate, acestea fiind introduse în procesul tehnologic sub forma unui slam, iar produsele finite rezultate au fost livrate și încasate, inclusiv T.V.A.
Reclamanta a mai arătat că realizarea unei producții mai mari decât cea raportată inițial nu poate fi invocată pentru a se calcula T.V.A. asupra acesteia, nefiind un bun vândut.
Prin sentința civilă nr. 1084 din 13.11.2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ ,a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că societatea nu a respectat normele legale referitoare la inventarierea patrimoniului, neîntocmind liste de inventariere separate pentru producția depreciată, fără desfacere asigurată.
Deși prin nota din 31.08.2001 s-a propus spre recuperare o cantitate de 5210 tone îngrășăminte depreciate, sub formă de slam-soluție, urmare a controlului s-a constatat o cantitate mai mare de slam prelucrat, respectiv 6501 tone.
În aceste împrejurări, a reținut instanța, reclamanta datorează T.V.A. pentru cantitatea de produse lipsă, în valoare de 25.099.933.168 lei, sumă la care s-au calculat în mod corect T.V.A. și majorările de întârziere aferente.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC T. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că nu-i incumbă plata T.V.A. și a majorărilor de întârziere, întrucât la data inventarierii nu se cunoștea posibilitatea introducerii în procesul de fabricație a produselor depreciate, operație ce implica o serie de soluții tehnice care trebuiau să evite deversări accidentale sau coroziuni ale utilajelor aflate în fluxul tehnologic.
Datorită acestor condiții, nu se puteau întocmi la data inventarierii documentele menționate în actul de control și nici nu putea fi estimată cantitatea de îngrășăminte ce ar fi fost posibil să fie recuperată.
Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea completării probelor.
Din actele dosarului, Curtea reține că, urmare a inventarierii stocurilor de materii prime, materiale și produse finite, efectuată în decembrie 2000, s-a constatat o lipsă de 8503 tone îngrășăminte, 7 tone fosfat de uree și 700 tone nitrocalcar în valoare totală de 35.099.416.916 lei.
Din această sumă, reclamanta a contestat produsele considerate lipsă la inventar, pentru care organele financiare au calculat T.V.A. de plată suplimentar de 5.268.839.302 lei, plus majorările de întârziere aferente de 2.289.310.677 lei.
Astfel, reclamanta a susținut și actele contabile întocmite confirmă această apărare, că în realitate cantitatea de 8503 tone îngrășăminte chimice nu era lipsă de la inventar, ci exista în stoc, dar sub formă de produse depreciate și necorespunzătoare.
Ulterior, aceste produse au fost recuperate, fiind folosite ca materie primă pentru producerea unor îngrășăminte complexe sub formă de slam-soluție, produsele finite astfel rezultate fiind livrate și contravaloarea încasată, inclusiv T.VA.
Curtea reține că, deși reclamanta nu a respectat din punct de vedere formal procedura de inventariere, prin întocmirea unor liste distincte pentru îngrășămintele chimice depreciate, existența în stoc a acestor produse care nu sunt purtătoare de T.V.A. nu poate fi negată.
Apare, însă, necesară suplimentarea probelor prin efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească valoarea cu care se diminuează T.V.A. de plată stabilită de organul de control prin reintegrarea în circuitul economic a cantității de slam recuperate din produsele depreciate calitativ. În vederea efectuării expertizei, vor fi depuse la dosar și procesul-verbal de control nr. 1693 din 16 noiembrie 2001, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, precum și decizia nr. 206 din 16 martie 2002, prin care Ministerul Finanțelor Publice a dispus refacerea controlului.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC Turnu SA Turnu Măgurele împotriva sentinței civile nr. 1084 din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.