Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
SC P.P. SA, în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor, a solicitat anularea deciziei nr. 529 din 28 martie 2000, emisă de aceasta.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a solicitat pârâtei restituirea valorii reactualizate pentru taxele vamale, în sumă de 103.521.201 lei, iar aceasta în mod greșit i-a respins cererea, ca rămasă fără obiect.
Prin sentința nr. 56/CA din 12 iunie 2000, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea, a desființat decizia și și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Bihor.
Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 3223 din 19 octombrie 2001, a admis recursul declarat de Direcția Regională Vamală Oradea, în reprezentarea Direcției Generale a Vămilor și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare, Curții de Apel Oradea, reținând că obiectul acțiunii îl constituie taxe vamale reactualizate.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 236 din 29 aprilie 2002, a admis în parte acțiunea formulată și precizată, însușită de lichidator SC R. SRL Oradea și în consecință, a anulat decizia nr. 529 din 28 martie 2000 a Direcției Generale a Vămilor și a obligat Direcția Regională Vamală Oradea să-i restituie reclamantei suma de 1.087.528.829 lei, reprezentând reactualizarea sumei de 103.521.261 lei, cu dobânzi legale, de la data pronunțării hotărârii și până la achitarea sumei și la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 303.000 lei.
Direcția Regională Vamală Oradea, în reprezentarea Direcției Generale a Vămilor, a declarat recurs, susținând că se impune admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât legal, prin decizia atacată, s-a contestat cererea rămasă fără obiect. Se mai arată că partea din sumă care constituie T.V.A. și accize, a fost restituită în plus, astfel că reclamanta ar datora recurentei, dobânzi legale și majorări de întârziere pentru suma încasată în plus.
Se mai susține că suma de 103.521.261 lei a fost încasată în plus, fără a fi datorată.
Totodată, se arată că în speță operează excepția lipsei calității procesuale active.
Recursul este nefondat.
Este real că împotriva societății reclamante a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, modificată, în cauză fiind introdus lichidatorul SC R. SRL.
Societății nu i s-a retras dreptul de reprezentare în procedura prevăzută de legea falimentului, astfel că excepția lipsei calității procesuale active nu poate fi primită.
Lichidatorul judiciar numit în cauză, SC R. SRL, și-a însușit acțiunea debitoarei și nici o dispoziție din Legea nr. 64/1995, republicată, nu prevede obligativitatea autorizării de către judecătorul sindic, a continuării unei acțiuni începute de către debitoare, înainte de deschiderea procedurii.
Nici susținerea din recurs, cum că suma încasată în plus de organele vamale se compune și din accize și T.V.A., care se încasează de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, nu poate fi primită.
Direcția Regională Vamală Oradea are calitate procesuală pasivă, întrucât obiectul acțiunii îl constituie anularea deciziei nr. 529/2000, act emis de o autoritate administrativă supus controlului, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Obligația de reparare a prejudiciului revine autorității administrative care a emis actul nelegal, ca urmare a faptului că a produs un prejudiciu, o vătămare a drepturilor reclamantei-intimate SC P.P. SA, neavând relevanță faptul că suma încasată în mod nelegal a fost vărsată în conturile Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor.
Soluția pe fond a instanței, de obligare la restituirea sumei de 1.087.528.829 lei, sumă ce reprezintă reactualizarea sumei încasate în mod nelegal de recurentă, conform indicilor de consum inflaționist în perioada 1995 (data la care s-au încasat pe nedrept taxele vamele și celelalte taxe aferente) – 1997 (data restituirii de către recurentă a acestor sume), sumă care a fost apoi reactualizată la data pronunțării sentinței, este suma reală datorată, modul de calcul fiind explicit arătat în hotărârea atacată.
În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la 1.366.000 lei, cheltuieli de judecată către lichidatorul SC R. SRL Oradea, justificate cu actele de la dosar: contravaloare bilete de tren și supliment pat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Oradea, împotriva sentinței civile nr. 236/CA/P din 29 aprilie 2002 a Curții de Apel Oradea.
Obligă recurenta la 1.366.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către SC R. SRL Oradea, lichidator.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2003.