Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28 octombrie 2002, reclamanta M.V. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, să se dispună anularea hotărârii nr. 195 din 15 aprilie 2002, emisă de către pârâtă, cu recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că s-a născut în localitatea în care părinții săi s-au refugiat datorită persecuțiilor etnice suferite, beneficiind de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, îndrumările C.N.A.S. neputând modifica legea.
Prin sentința civilă nr. 595/CA/2002 - P din 25 noiembrie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 11 lit. c) din actul normativ reparatoriu, beneficiază de prevederile legii, persoanele persecutate din motive etnice, inclusiv refugiații.
Cum refugiatul este un statut al persoanei, cei născuți în refugiu dobândesc statutul părinților și devin și ei refugiați.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.
Motivându-și recursul, pârâta a invocat Precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și nelegalitatea hotărârii atacate, actul normativ reparatoriu, cu toate completările și modificările aduse, neconținând nici o prevedere expresă referitoare la acordarea de drepturi, copiiilor născuți în refugiu.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 16 octombrie 1941, în localitatea Petroșeni, raionul Petroșeni, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul,cât și scopul reglementării îl reprezintă acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză, este neconstestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct totate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.
Faptul că prin „precizări” Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a exprimat un alt punct de vedere, nu are relevanță, întrucât legea trebuie respectată atât în litera, cât și în spiritul ei.
Cu această motivare, soluția Curții de Apel este legală și temeinică, urmând ca, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza II-a C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 595/CA/2002 - P din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.