Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 15 din 18 septembrie 2002, Colegiul jurisdicțional Tulcea al Curții de Conturi a admis încheierea de sesizare nr. 29/2002 și a dispus obligarea pârâților H.V. și C.G., în solidar, la 3.000.000 lei despăgubiri civile către A.J.O.F.M. Tulcea, sumă actualizată prin calcularea ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, de 25,6%.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța Curții de Conturi a reținut că pârâții, foști directori ai intimatei, au apelat la serviciile unui avocat în vederea reprezentării în instanță a intereselor instituției într-un conflict de muncă, achitând un onorariu de 3.000.000 lei, în condițiile în care agenția avea încadrat consilier juridic.
Recursurile jurisdicționale declarate de C.G. și H.V. au fost respinse de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 622 din 12 noiembrie 2002, cu motivarea că plata unui avocat ales reprezintă o cheltuială nelegală, cauzată de fosta conducere a agenției.
Astfel, întrucât instituția avea angajată o persoană cu pregătire specială juridică, încheierea unui contract de asistență juridică cu un cabinet individual de avocatură nu ar fi fost justificată decât în măsura în care litigiul în care era implicată agenția, ar fi presupus vaste cunoștințe de strictă specializare. Or, cauza respectivă privind un raport de muncă, interesele instituției ar fi putut fi susținute de consilierul juridic, angajat permanent, tocmai pentru reprezentarea unității în asemenea pricini.
Împotriva deciziei au declarat recurs Procurorul general financiar al Curții de Conturi, precum și H.V. și C.G.
Motivele invocate sunt comune tuturor recurenților și se referă la legalitatea dispoziției fostei conduceri a agenției, cu privire la angajarea unui avocat.
Astfel, recurenții au arătat că dispozițiile legale în vigoare nu interzic instituțiilor bugetare de a angaja avocați, opțiunea alegerii reprezentantului intereselor acestora în fața instanței, fiind un prerogativ al conducerii unităților respective.
Onorariul achitat avocatului nu constituie o cheltuială nejudicioasă, chiar dacă agenția avea consilier juridic, susținerea instanțelor Curții de Conturi că angajarea unui avocat ar fi posibilă doar când natura litigiului depășește gradul de specializare al consilierului juridic, neavând suport legal.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, Curtea va constata că recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise și a se dispune casarea celor două hotărâri și respingerea încheierii de sesizare.
Instanțele Curții de Conturi au reținut că unitatea intimată a efectuat cheltuieli nejustificate, prin angajarea unui avocat într-o anumită cauză civilă, fără, însă, a-și argumenta soluția pe baza unor prevederi legale ce au fost încălcate prin emiterea dispoziției de către cei doi recurenți, persoane fizice.
Având în vedere dreptul fundamental de apărare al părților, înscris în art. 24 din Constituție și inexistența unor prevederi legale care să instituie obligativitatea asigurării reprezentării în justiție a instituțiilor publice, exclusiv de către consilierul juridic angajat, Curtea constată că dispoziția a fost întocmită de fosta conducere a agenției privind apelarea la un avocat, cu respectarea legii.
În consecință, în mod greșit a fost reținută existența pagubei și s-a dispus obligarea la plata despăgubirilor civile. În raport cu cele expuse, Curtea va casa ambele hotărâri și va respinge încheierea de sesizare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, precum și de H.V. și C.G., împotriva deciziei nr. 622 din 12 noiembrie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.
Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 15/2002 a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Tulcea și respinge încheierea de sesizare nr. 29 din 1 iulie 2002 ,a completului Direcției de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2003.