Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 14 decembrie 2001, reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Satu-Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 809/5.12.2001 și acordarea beneficiului art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană refugiată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că s-a născut în perioada când părinții săi trăiau ca refugiați din localitatea Horea, în Luduș, fiind alungați de autoritățile maghiare din Ardealul de Nord.
Prin sentința nr. 22 din 28 ianuarie 2002, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea, cu motivarea că statutul de refugiat, dobândit de reclamantă în perioada refugierii părinților săi, nu-i poate conferi calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, textul de lege prevăzând limitativ situațiile care se consideră persecuții etnice.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că s-a născut la data de 14 iunie 1941, la câteva luni după expluzarea părinților săi, suportând alături de ei, efectele persecuției etnice care au determinat refugierea familiei, având dreptul de a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Examinând cauza în raport de motivele invocate, precum și potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se casa sentința, în sensul admiterii acțiunii.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ persoanele strămutate pentru motive etnice în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945. Prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, inclusiv H.G. nr. 127/2002 se înțeleg și persoanele din Basarabia, Nordul Bucovinei și Ardealul de Nord care au fost expulzate ori s-au refugiat.
În consecință, din actele cauzei rezultând că părinții reclamantei s-au refugiat în luna octombrie 1940, fiind obligați să părăsească localitatea de domiciliu din Ardealul de Nord, cererea formulată de M.A. apare ca îndreptățită.
Fiind născută la 14 iunie 1941, în localitatea unde s-au refugiat părinții săi, reclamanta a dobândit statutul juridic al acestora, și anume acela de refugiat, respectiv domiciliul și cetățenia părinților, cu drept de ședere legală și temporară în țara de refugiu.
Astfel fiind, reclamanta dobândind prin naștere statutul de refugiat al părinților săi, se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/1990.
În consecință, Curtea, admițând recursul, va casa sentința atacată și pe fond va admite acțiunea și va dispune anularea hotărârii emise de pârâtă și obligarea acesteia să acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 cu începere de la 1 martie 2001, având în vedere faptul că petiționara s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din actul normativ susmenționat în perioada 14 iunie 1941 – 6 martie 1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr. 22/CA/2002-10 din 28 ianuarie 2002 a Curții de Apel Oradea.
Casează sentința atacată și, pe fond, admite acțiunea.
Anulează hotărârea nr. 809 din 5 decembrie 2001 emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, pe care o obligă să emită o nouă decizie în care să se constate că în perioada 14 iunie 1941 – 6 martie 1945, reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile prevăzute de această lege, cu începere de la 1 martie 2001.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2003.