Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 15 august 2002, reclamantul R.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând modificarea deciziei nr. 15 din 7 iunie 2002 ,emisă de aceasta, în sensul stabilirii calității de persoană refugiată din motive de persecuție etnică, și pentru perioada iunie 1940 – iulie 1941, cât s-a aflat înrolat în armata română.
Prin sentința civilă nr. 371 din 3 decembrie 2002, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea, reținând că perioada respectivă nu poate fi asimilată expulzării sau refugiului, conform cu dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs R. G. Care, pe lângă reiterarea motivelor din acțiune, a invocat adresa nr. 4086 din 15 noiembrie 2002 a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, potrivit căreia „în cazul persoanelor care, după ce a intervenit strămutarea, aflându-se pe teritoriul românesc, au îndeplinit obligații militare de orice natură, în legătură cu cel de al doilea război mondial, nu există nici un impediment legal pentru acordarea acestora și a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000”.
Recursul este fondat.
Prin decizia nr. 15 din 7 iunie 2002, Casa Județeană de Pensii Timiș a stabilit reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 – 6 martie 1945, acesta fiind refugiat din motive de persecuție etnică.
Din certificatul nr. 400501 eliberat la 19 martie 1996 de Ministerul de Interne – Direcția Generală a Arhivelor Statului, rezultă că reclamantul s-a înrolat voluntar în armata română.
Este evident astfel că reclamantul originar din localitatea Tîrnănc, aflată sub ocupație sovietică, s-a refugiat în România încă din noiembrie 1938, înrolându-se în armata română.
În atare situație, a se reține ca perioadă de refugiu numai intervalul martie 1944 – martie 1945 nu se justifică, venirea pe teritoriul românesc fiind determinată de aceleași motive de persecuție etnică.
Astfel fiind, se impune modificarea în parte a deciziei Casei Județene de Pensii Timiș, în sensul că reclamantul beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, și pentru perioada solicitată, respectiv 6 septembrie 1940 – 6 septembrie 1941.
Văzând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de R.G., împotriva sentinței civile nr. 371 din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul R.G.
Modifică parțial decizia nr. 15 din 7 iunie 2002 a Casei Județene de Pensii Timiș, în sensul că reclamantul beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, și pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 septembrie 1941.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2003.