Asupra conflictului negativ de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bihor sub nr. 6560/C/2002 din 7 august 2002, contestatoarea B.A., domiciliată în Oradea, județul Bihor, a solicitat anularea deciziilor de imputare nr. 181 din 18 iulie 2002, nr. 182 din 18 iulie 2002 și nr. 195 din 24 iulie 2002 emise de SC T.F. SA cu sediul în Stațiunea Băile Felix, județul Bihor, prin care a fost obligată la plata sumelor de 3.701.978 lei, 14.375.532 lei și 50.968.831 lei cu titlu de prejudiciu constatat la inventarierea și controlul gestiunii de alimentație publică din cadrul Ștrandului A. și a Ștrandului F., gestiune încredințată contestatoarei de către conducerea intimatei - emitentă a deciziilor de imputare.
Prin sentința civilă nr. 682/C/2002 din 28 noiembrie 2002, Tribunalul Bihor a declinat competența de soluționare a contestației, în favoarea Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Bihor, apreciind că în această cauză urmează să fie aplicate normele de competență materială prevăzute la art. 41 și art. 44 din Legea nr. 94/1992, republicată, întrucât contestatoarea a avut calitatea de gestionar la o subunitate a intimatei SC T.F. SA Băile Felix.
La rândul său, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Bihor, prin sentința nr. 3 din 29 ianuarie 2003 a declinat competența în favoarea Tribunalului Bihor.
Pentru a pronunța astfel, instanța jurisdicțională a Curții de Conturi a avut în vedere următoarele:
- competența specială a instanțelor Curții de Conturi, astfel cum aceasta este reglementată la art. 41 din Legea nr. 94/1992, este condiționată și de apartenența persoanei juridice emitentă a deciziei de imputare contestată la categoria persoanelor juridice strict și limitativ prevăzute la art. 18 din aceeași lege;
- conform actului adițional la statutul SC. T.F. SA depus la dosarul cauzei, participația statului la capitalul social al intimatei administrat prin Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, este de 11,4889%. Restul capitalului social este privat, iar acțiunile aferente acestuia sunt deținute de o societate de investiții financiare și de persoane fizice, astfel că intimata nefăcând parte din categoria persoanelor juridice prevăzute la art. 18 din Legea nr. 94/1992, în cauză nu sunt aplicabile normele de competență materială prevăzute la art. 41 și art. 44 din Legea nr. 94/1992, republicată;
- în conformitate cu prevederile art. 71 din Legea nr. 168/1999 și cele ale art. 2 alin. (1) lit. b1) C. proc. civ., competența de soluționare a contestației depusă de contestatoarea B.A. revine instanței de drept comun care, în cazul de față este Tribunalul Bihor.
Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență, în sensul prevederilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea urmează să stabilească instanța competentă să soluționeze cauza în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente.
În baza art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, Colegiul jurisdicțional judecă în primă instanță contestațiile introduse împotriva actelor de imputație de către administratori, gestionari, contabili, precum și de către ceilalți salariați care au participat împreună cu aceștia, la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute la art. 18 din lege, în legătură cu formarea, administrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și cu gestionarea patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ teritoriale.
Prin urmare, la stabilirea competenței materiale a instanțelor Curții de Conturi, Legea nr. 94/1992 are în vedere mai multe criterii privind: persoana fizică răspunzătoare în sarcina căreia s-a emis decizia de imputare contestată; persoana juridică emitentă a deciziei de imputare, în sensul că acesta trebuie să facă parte din categoria persoanelor juridice strict și limitativ prevăzute la art. 18 din legea menționată; paguba cauzată, în sensul ca aceasta să fie în legătură cu formarea, administrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și cu gestionarea patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ teritoriale.
Actul adițional la statutul SC T.F. SA, autentificat prin încheierea nr. 1351 din 29 octombrie 2002 și înregistrat la Registrul Comerțului la data de 13 noiembrie 2002, atestă faptul că statul deține numai 11.4889% din capitalul social al intimatei, restul fiind capital privat.
Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile normele de competență specială prevăzute la art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, întrucât nu este întrunit criteriul privind persoana juridică emitentă a deciziei de imputare, în sensul că aceasta nu face parte din categoria persoanelor juridice prevăzute la art. 18 din Legea nr. 94/1992.
Obiectul prezentei cauze îl constituie un conflict de muncă, iar în conformitate cu prevederile art. 70-71 din Legea nr. 168/1999 și art. 2 alin. (1), lit. b1) C. proc. civ., competența de soluționare aparține instanței de drept comun, respectiv tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul unității emitente a deciziei de imputare.
Pentru considerentele arătate, Curtea va stabili competența de soluționare a contestației formulată de contestatoarea B.A., în favoarea Tribunalului Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea B.A. și intimata SC T.F. SA Băile Felix, județul Bihor, în favoarea Tribunalul Bihor.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2003.