Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC I. SRL București a solicitat anularea Ordonanței nr. 169/20 iunie 2001 emisă de C.N.V.M., prin care au fost restricționate la vânzare 240.210 acțiuni pe care le deține la SC S.S. SA București (fosta SC F.R.B. SA).
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a luat cunoștință de Ordonanța nr. 169/20 iunie 2001 din presă – articol publicat în ziarul Adevărul din 23 iunie 2001; că C.N.V.M. nu a soluționat contestația nr. 14112/26 iunie 2001, până la data de 15 noiembrie 2001, când a formulat acțiunea.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1664 din 5 decembrie 2001, a respins ca inadmisibilă acțiunea, cu următoarea motivare:
Potrivit art. 27 din Regulamentul nr. 11/1997, Ordonanța emisă poate fi atacată cu contestație la C.N.V.M., în termen de 15 zile de la comunicare.
În cauză, Ordonanța nr. 169/20 iunie 2001 a fost comunicată reclamantei la 30 august 2001, prin adresa E/9847/30 august 2001, iar împotriva acesteia nu a formulat contestație, înainte de a se adresa instanței (15 noiembrie 2001).
În ce privește adresa nr. 14112/26 iunie 2001, înregistrată la C.N.V.M., s-a reținut că nu constituie o reclamație administrativă, întrucât prin aceasta, reclamanta a solicitat, în principal, comunicarea Ordonanței nr. 169/20 iunie 2001, pentru a formula motivele în fapt și în drept ale contestației împotriva acesteia; că C.N.V.M. a răspuns solicitării, comunicând ordonanța la 30 august 2001, astfel că nu există un refuz nejustificat.
În fine, s-a reținut că, după data de 30 august 2001, când a fost comunicată ordonanța, reclamanta nu s-a adresat C.N.V.M. cu contestație, ci a formulat acțiune în justiție, astfel că nu s-a realizat procedura prealabilă, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, întâi, că excepția de inadmisibilitate a acțiunii a fost invocată din oficiu, iar instanța în mod greșit nu a unit această excepție cu fondul, pentru a da posibilitatea să fie discutată în contradictoriu, cu părțile; în al doilea rând că, a realizat procedura prealabilă, prin contestația înregistrată la C.N.V.M. sub nr. 14112/26 iunie 2001; în al treilea rând că, contestația formulată nu a fost încă soluționată de C.N.V.M., astfel încât există un refuz nejustificat; în fine, prin celelalte motive de casare, sunt invocate aspecte de fond.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului, necontestate, rezultă că, reclamanta, deși și-a intitulat contestație adresa nr. 14112 din 26 iunie 2001 prin aceasta a solicitat, în principal, ca C.N.V.M. să-i comunice conținutul integral al Ordonanței nr. 169/2001, pentru a cunoaște motivele de fapt și de drept ale acesteia și, pe cale de consecință, pentru a o putea contesta; la această solicitare, C.N.V.M. a răspuns, prin adresa E.9847/30.08.2001, comunicând reclamantei Ordonanța nr. 169/2001.
Dar, după comunicarea Ordonanței nr. 169/2001, reclamanta nu a formulat motive de contestație, așa cum prevăd dispozițiile art. 27 din Regulamentul nr. 11/1997, ci s-a adresat cu acțiune instanței.
Or, potrivit art. 33 alin. (2) din Regulamentul nr. 11/1997, reclamanta se putea adresa instanței numai după parcurgerea etapei administrative, prevăzută de art. 27 și 28 din regulament.
Așadar, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația imperativă, prevăzută de Regulamentul nr. 11/1997 și, respectiv de art. 5 din Legea nr. 29/1990, ca, înainte de a cere instanței de contencios administrativ desființarea ordonanței, să fi realizat procedura prealabilă reglementată prin aceste acte normative.
Este, apoi, de observat că, în cauză, nu există refuz nejustificat, întrucât C.N.V.M. a răspuns solicitării reclamantei, prin adresa E 9847/30 august 2001.
În fine, se constată că, în condițiile date, în care, în cauză, nu a fost realizată procedura prealabilă, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, nu se impune a fi examinate celelalte motive de casare care privesc aspecte de fond.
În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC I. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 1664 din 5 decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2003.