Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin recursul formulat sub nr. C/10630 din 25 mai 2003, intitulat contestație, B.V., director al sucursalei Moreni a B.I.R. SA, a solicitat anularea Hotărârii Consiliului de Administrație din 4 mai 2000, prin care i s-a respins contestația împotriva Ordinului Viceguvernatorului Băncii Naționale a României, nr. 22 din 21 martie 2000, prin care a fost sancționat cu amendă în sumă de 11,3 milioane lei, pentru activitate necorespunzătoare.
În motivare, recurentul a invocat necunoașterea conținutului Ordinului nr. 5 din 13 octombrie 1999, întrucât fiind un act intern nu este supus „circuitului de publicitate” și ca atare, nu i-a fost comunicat.
A mai susținut că pretinsa comunicare a dispozițiilor ordinului efectuat cu circulara nr. 87 din 22 octombrie 1999, a conducerii B.I.R. SA nu este reală, deoarece în conținutul acestei circulare nu se face referire la Ordinul nr. 5 din 13 octombrie 1999, al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României.
Curtea, verificând cauza în raport cu actele depuse și motivele invocate, respinge recursul pentru cele ce urmează:
Din analiza dispozițiilor Ordinului nr. 5 din 13 octombrie 1999 al Viceguvernatorului Băncii Naționale a României, privind limitarea operațiunilor B.I.R. SA, rezultă că restricțiile impuse în acest ordin au fost traspuse în cuprinsul circular nr. 87 din 22 octombrie 1999, înregistrată la sucursala Moreni, sub nr. 1718 din 26 octombrie 1999. În atare situație, nu poate fi invocată ca just temei, necunoașterea restricțiilor și a măsurilor de remediere impuse.
Cu toate acestea, urmare a controlului efectuat de inspectorii Băncii Naționale a României la sediul B.I.R. SA, sucursala Moreni, au constatat, prin procesul-verbal nr. 125/2000, fapte de încălcare a disciplinei bancare, respectiv reeșalonarea și rescadențarea unor credite, în condițiile în care societățile comerciale înregistrau pierderi.
Faptul că procesul-verbal a fost semnat de recurent fără obiecțiuni și că în acest act sunt consemnate deficiențele care au atras sancționarea sa cu amendă, demonstrează că recurentul a recunoscut cele constatate și că nu a respectat dispozițiile Ordinului nr. 5 din 13 octombrie 1999.
Așa fiind, măsura sancționării recurentului, prin Ordinul Viceguvernatorului Băncii Naționale a României nr. 22 din 21 martie 2000, cu amendă de 11,3 milioane lei, pentru nerespectarea restricțiilor impuse de Banca Națională a României, prevăzute în Ordinul nr. 5 din 13 octombrie 1999, este justificată și legală, conform art. 69 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 58/1998, legea bancară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.V., împotriva hotărârii din 4 mai 2000 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2003.