Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 104, pronunțată la data de 28 martie 2002 în dosarul nr. 51/2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional formulat de Direcția Silvică Sibiu, împotriva sentinței nr. 65 din 3 decembrie 2001, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Sibiu, în dosarul nr. 59/2001.
Pentru a pronunța această decizie, secția jurisdicțională a reținut, în esență, următoarele:
Prin decizia nr. 4005 din 26 septembrie 2001, directorul Direcției Silvice Sibiu a imputat fostului director al acestei direcții, B.R., suma de 211.124.946 lei reprezentând contravaloarea pagubei rezultate din derularea unor contracte de leasing, fiind reținută culpa acestuia. de a fi semnat contractele respective cu depășirea competenței, precum și culpa de a fi achiziționat utilaje fără licitație.
Colegiul jurisdicțional Sibiu a admis contestația formulată de persoana răspunzătoare și a anulat decizia de imputare, reținând că aceasta a fost emisă tardiv.
Împotriva acestei prime soluții a formulat recurs jurisdicțional Direcția Silvică Sibiu, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică, termenul de emitere a deciziei de imputare curgând de la data când s-a depus suplimentul la raportul de expertiză și, pe de altă parte, instanța jurisdicțională de fond a omis să se pronunțe cu privire la existența prejudiciului.
Respingând recursul jurisdicțional, secția jurisdicțională a reținut, în esență, că sentința atacată este legală și temeinică, recurenta neinvocând motive prin care să combată excepția tardivității emiterii deciziei de imputare.
Împotriva acestei ultime soluții a formulat recursul de față, Direcția Silvică Sibiu, susținând că decizia este nelegală și netemeinică, instanțele jurisdicționale omițând să se pronunțe cu privire la existența sau inexistența prejudiciului.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 130 din Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, dispozițiile referitoare la activitatea de jurisdicție se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Or, potrivit dispozițiilor art. 137 C. proc. civ.vilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, ceea ce au făcut instanțele jurisdicționale.
Colegiul jurisdicțional, în fața căruia s-a ridicat excepția tardivității emiterii deciziei de imputare, a procedat în mod legal, pronunțându-se mai întâi asupra acesteia și a soluționat-o în mod temeinic.
Astfel, instanța jurisdicțională a reținut în mod judicios că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 108 alin. (2) C. muncii, în vigoare la data respectivă, curgea, în cauză, de la 12 aprilie 2001, pentru directorul Direcției Silvice Sibiu și respectiv, de la 9 aprilie 2001, pentru directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor, când aceștia au luat cunoștință, din raportul nr. 6168 al Corpului Tehnic de Control, atât de producerea pagubei, cât și de întinderea acesteia și de persoanele răspunzătoare.
Împrejurarea că la 17 aprilie 2001, s-a dispus efectuarea unei expertize extrajudiciare, nu poate impune concluzia că data de începere a curgerii termenului de 60 de zile poate fi deplasată la momentul când această expertiză a fost finalizată, neexistând un temei legal care să justifice susținerea recurentei.
Având în vedere aceste considerente și prevederile art. 137 C. proc. civ., în mod legal instanțele jurisdicționale nu au mai cercetat fondul cauzei, din moment ce aceasta a fost soluționată pe baza unei excepții, astfel că recursul de față va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Silvică Sibiu, împotriva deciziei nr. 104 din 28 martie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2003.