Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 5662 din 7 octombrie 2002, reclamanta D.V. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea datei la care i s-a acordat indemnizația lunară, prevăzută de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată și completată ulterior, stabilind că data începerii acordării drepturilor este 16 iulie 2001, în loc de 1 mai 2002.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a depus cerere pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege pentru refugiați, la data de 2 aprilie 2001, cerere ce i-a fost respinsă de către pârâtă, astfel că ulterior după intrarea în vigoare a H.G. nr. 127/2002, a formulat o altă cerere, în sensul de a beneficia de prevederile legale de la data de 16 iulie 2001, și nu de la 1 mai 2002, cum s-a stabilit.
Curtea de Apel Clu, secția comercială și de contencios administrativ, s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 544 din 28 noiembrie 2002, prin care a admis acțiunea, a anulat în parte hotărârea nr. 826 din 6 iulie 2002, în sensul că a obligat pârâta să-i achite reclamantei drepturile bănești începând cu 16 iulie 2001. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că persoanele refugiate beneficiază de indemnizațiile stabilite de actele normative în vigoare, în temeiul Legii nr. 189/2000 și nu în temeiul Normelor de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin H.G. nr. 127/2002, față de care instanța a constatat acțiunea reclamantei, întemeiată.
Împotriva sentinței astfel pronunțată a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât pentru perioada anterioară, respectiv 16 iulie 2001 – 1 iunie 2002, exista autoritate de lucru judecat, de care instanța nu a ținut cont și nu s-a pronunțat asupra acestei excepții.
Recursul este nefondat pentru cele ce urmează:
Critica adusă soluției instanței de fond, referitoare la data de acordare a indemnizației, nu poate fi primită, întrucât în conformitate cu prevederile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și a Normelor de aplicare a H.G. nr. 127/2000, cererea de analizat este cea din 2 aprilie 2001, așa încât data de acordare a indemnizației este 16 iulie 2001, cum corect a fost acordată de instanță.
Dreptul recurentei-reclamante, de a beneficia de indemnizația prevăzută de O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990, s-a născut în temeiul acestui act normativ, de la data formulării și înregistrării primei cereri, respectiv 2 aprilie 2001, întrucât prin art. 1 și 2 din Normele din 14 februarie 2002, aprobată de Guvernul României prin H.G. nr. 127/2002, dată în aplicarea O.G. nr. 105/1999, s-a delimitat în același sens sfera de aplicare a O.G. nr. 105/1999, precizată și nicidecum nu au fost adoptate reglementări noi pentru acordarea unor drepturi.
Astfel că soluția instanței de fond a fost judicios motivată și corectă, nefiind vorba de autoritate de lucru judecat.
Pentru considerentele de mai sus prezentate, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 544 din 28 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2003.