Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 584/2002, pronunțată la data de 10 decembrie 2002, în dosarul nr. 6229/2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis contestația formulată de reclamanta A.L. și a dispus anularea hotărârii nr. 4213 din 15 octombrie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj – Comisia de aplicare a O.G. nr. 105/1999, care a fost obligată să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a statutului prevăzut de art. 1 lit. c) din acest act normativ, pentru perioada 7 octombrie 1941 – 6 martie 1945.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că familia reclamantei a fost nevoită să se refugieze din Ardealul de Nord, după 6 septembrie 1940, ca urmare a persecuțiilor exercitate din motive etnice, reclamanta fiind născută la data de 7 octombrie 1941, în localitatea de refugiu a părinților săi și că, astfel, aceasta are statutul conferit de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale în materie, din moment ce acestea se referă la persoanele care au fost strămutate sau au fost nevoite să se refugieze, or reclamanta s-a născut ulterior refugierii părinților săi din localitatea lor de domiciliu, astfel că nu a suferit persecuții din motive etnice.
În întâmpinarea depusă, intimata-reclamantă a cerut respingerea recursului, susținând că soluția atacată este legală și temeinică.
Recursul este neîntemeiat.
Este necontestat că intimata-reclamantă s-a născut la data de 7 octombrie 1941, în orașul Sibiu, unde familia părinților săi fusese nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, Cluj, ca urmare a persecuțiilor exercitate din motive etnice în Ardealul de Nord,după 6 septembrie 1940.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonaței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii, pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.
Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluția de admitere a acțiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 584 din 10 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2003.