Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 185/2004

Pronunțată, în ședința publică, astăzi  22 ianuarie 2004 .

            Asupra  recursurilor de față;

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            S.C.”Compania de Îmbuteliere Coca-Cola” Timiș SA a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara și Direcția Generală a Vămilor, anularea  declarației vamale de impunere nr.12949 din 14 aprilie 2000 și respectiv nr.37561 din 13 septembrie 2000, a adreselor nr.13661 din 17 mai 2000 și nr.3349 din 17 octombrie 2000 emise de Biroul Vamal Timișoara, a deciziei nr.72 din 19 iunie 2000 și nr.156 din 29 noiembrie 2000 emise de prima pârâtă și a deciziilor nr.129 și nr.127 din 2 februarie 2001 emise de cea de a doua pârâtă, cu privire la obligarea sa de a plăti taxe vamale și TVA în sumă de 613.011.976 lei și să fie obligate pârâtele la restituirea sumei, cu cheltuieli de judecată.

            În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că datoria vamală provine din încadrarea greșită a articolului „amestecuri de substanțe odorifiante” la poziția 3302.10.21 în loc de 3302.10.40, precum și a articolului „mixtură chimică” la poziția 2106.90.92 în loc de 3824.90.95

            Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.355 din 2 octombrie 2001, a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei; a anulat declarațiile vamale de import nr.13661 din 17 mai 2000, nr.37561 din 13 septembrie 2000, adresele nr.13661 din 17 mai 2000, nr. 3349 din 17 octombrie 2000 emise de Biroul Vamal Timiș, deciziile nr.72 din 19 iunie 2000 și nr.156 din 29 noiembrie 2000 emise de pârâta I și deciziile nr.129 din 2 februarie 2001 și nr.127 din 2 februarie 2001 emise de pârâta II, cu privire la obligarea reclamantei de a plăti drepturi vamale 298.139.997 lei; a obligat pârâtele să-i restituie reclamantei suma de 298.139.997 lei.

            S-a reținut, pe baza expertizei și a suplimentului de expertiza tehnică, că pentru produsele Coca-Cola CC partea I și Coca-Cola Light DK 86 partea I, funcție de compoziția chimică, încadrarea corectă este poziția tarifară 3824.90.95 potrivit regulii 3 din cadrul Regulilor generale cuprinse în Legea nr.98/1996.

            Privitor la produsele Coc-Cola CC partea 2, Cappy-Grapefruit GF 13800 partea 2, Cappy –Nectar-Orange C.OR.305 partea 2, Cappy-Tempo-Grapefruit C-GF.20.201 partea 2 și Cappy -Multifruct C.FP 5500 partea 2, instanța a reținut că această încadrare nu este argumentată prin reguli generale de încadrare prevăzute de Legea nr.98/1996, ci doar prin considerații de ordinul compoziției chimice a produselor, motiv pentru care a luat în considerare doar în parte concluziile expertizei, admițând în parte acțiunea, pentru suma de 298.139.997 lei, aferentă importului produselor Coca Cola partea I și Coca Cola Light DK 86 partea I.

            Împotriva sentinței au declarat recurs Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara în nume propriu și pentru Direcția Generală a Vămilor, precum și reclamanta S.C.”Compania de Îmbuteliat Coca-Cola” Timiș SA.

            Recurenta Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timiș, susține, în esență: că prin contestația formulată reclamanta își contestă propriile poziții tarifare; că produsele exportate din Franța au fost importate în România, având codul tarifar 21.06, astfel că nu se poate accepta ca același produs să fie importat în România cu un alt cod tarifar; că, la 14 martie 2001 s-a transmis Direcției Generale a Vămilor București  punctul de vedere al  DGTAXUD (Direcția Generală Taxare și Uniune Vamală), prin care se arată că produsul Coca Cola partea I se încadrează la poziția 38.24, contrar pozițiilor exprimate anterior acestei date, adică începând cu anul 1999; că la capitolul 38 nu se încadrează: amestecurile de produse chimice cu substanțe alimentare sau cu alte substanțe cu valoare nutritivă, de tipul celor utilizate la prepararea alimentelor pentru consumul uman, astfel că acest amestec se încadrează la poziția 21.06.

            La rândul său, reclamanta susține, în esență, că încadrarea corectă a produselor Coca-Cola Partea 2, Cappy Tempo Orange C.OR. 309 Partea 2, Cappy Nectar Grapefruit GF -138 partea 2, Cappy Nectar Grapefruit C.GF 20 partea 2 și Cappy Multifruct C.FP 55-partea 2, este la poziția 3302.10.40; totodată, că țara noastră a aderat prin Legea nr.98/1996 la  Convenția Internațională privind sistemul armonizat de denumire și codificarea mărfurilor, care prevede că produsele alimentare sunt cuprinse în secțiunea a IV-a, iar produsele industriale chimice  sau ale industriilor conexe la secțiunea a VI-a, astfel că  determinarea corectă a încadrărilor tarifare în litigiu necesită definirea  noțiunilor de aditivi alimentari și substanțe odorifiante.

            Examinând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate și de probele administrate în cauză, se constată următoarele:

            Prin cererile înregistrate la Biroul Vamal  Timișoara sub nr.33449 din 12 octombrie 2000, nr.33450 din 12 octombrie 2000 și nr.13661 din 9 mai 2000, reclamanta S.C.”Compania de Îmbuteliat Coca Cola” Timiș SA a solicitat restituirea diferenței de taxe vamale aferentă declarației vamale nr.38486 din 18 septembrie 2000, în sumă de 26.121.402 lei, a declarației vamale nr.37561 din 13 septembrie 2000, în sumă de 59.782.956 lei și a declarației vamale nr.12949 din 14 aprilie 2000, în sumă de 531.278.483 lei care provine din încadrarea greșită a  articolului „Amestecuri de substanțe odorifiante” la poziția 3302.10.21 în loc de 3302.10.40, precum și a articolului „Mixtură chimică” la poziția 2106.90.92 în loc de 3824.90.95, arătând că a fost obligată să completeze declarațiile vamale cu încadrările tarifare mai sus menționate, pe care le consideră eronate ca urmare a adresei nr.1688 din 8 iunie 1999 emisă de Direcția Generale a Vămilor.

            Biroul Vamal Timișoara, Direcția Regională Vamală Timișoara și Direcția Generală a Vămilor au respins cererile  reclamantei, motivând că bunurile importate cu DVI nr.38486 din 18 septembrie 2000, nr.37561 din 13 septembrie 2000 și nr.12949 din 14 aprilie 2000 au fost declarate eronat, iar drepturile vamale au fost diminuate.

            Soluția adoptată, prin actele administrative contestate, este legală întrucât poziția tarifară din declarațiile vamale este corectă, impunerile fiind stabilite în anul 2000 când s-a avut în vedere poziția Comunității Europene.

            Pentru încadrarea corectă a componentelor importate de Compania de Îmbuteliat Coca -Cola SA Timiș,  autoritatea vamală s-a adresat atât Direcției Generale Taxare și Uniune Vamală (DGTXUD), cât și Comitetului  Sistemului Armonizat de la Organizația Mondială a Vămilor, solicitând un punct de vedere oficial, iar la 15 decembrie 1999 DGTAXUD a comunicat opinia  asupra încadrării tarifare a componentelor Coca-Cola, confirmând opinia Direcției Generale a Vămilor.

            Dar, ulterior, potrivit Reglementării Comisiei Europene nr.1694 din 24 august 2001, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr.L 2293 din 25 august 2001, s-a decis că produsele utilizate ca bază pentru fabricarea băuturilor nealcoolice, compuse din 40% acid fosforic anhidru, 30% caramel în sulfit de amoniu , 10% cofeină și restul apă, se clasifică la codul 3824.90.95.

            Potrivit art.3 din Reglementarea Comisiei Europene nr.1694 din 24 august 2001, dispozițiile acesteia intră în vigoare în termen de 20 de zile de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunității Europene.

            Or, declarațiile vamale a căror anulare s-a solicitat de către reclamantă au fost depuse și înregistrate la Biroul Vamal Timișoara, cu mult timp înainte de emiterea unei decizii de către Comisia Europeană, cu privire la încadrarea tarifară a  produselor Coca-Cola CC Partea I și Coca Cola Light DK 86 Partea I, astfel că Reglementarea Comisiei Europene nr.1694 din 14 august 2001 nu este aplicabilă în cauză.

            Referitor la produsul Amestecuri de substanțe odorifiante, încadrarea tarifară corectă este cea prevăzută la poziția tarifară  nr.3302.10.21 și nr.3302.10.40, conform Regulilor generale nr.1 și 6 de interpretare a sistemului armonizat și notei nr.2 de la Capitolul 33 din Tariful vamal de import al României, așa cum a reținut și prima instanță.

            Față de cele menționate, recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor urmează să fie admis, casată sentința și pe fond respinsă acțiunea reclamantei, iar recursul acesteia să fie respins.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

 

            Admite recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor împotriva sentinței civile nr.355 din 2 octombrie 21001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ.

            Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea S.C.”Coca Cola H.B.C. România” SRL București.

            Respinge ca nefondat recursul declarat de S.C.”Coca-Cola H.B.C. România „SRL București.

            Pronunțată, în ședința publică, astăzi  22 ianuarie 2004 .