Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1260 din 2 octombrie 2001, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta L.V., în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România și Baroul București.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că reclamanta, prin acțiunea înregistrată la data de 29 martie 2001, a cerut anularea deciziei nr.1035/2000 emisă de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat, precum și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de decizie de numire în profesia de avocat, cu obligarea Baroului București să o înscrie în tabloul avocaților stagiari.
Respingând acțiunea, instanța de fond a motivat că decizia a cărei anulare s-a cerut este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr.51/1995 și ale Statutului profesiei de avocat și pe baza constatărilor Comisiei permanente din care a rezultat că reclamanta a exercitat activități specifice profesiei de avocat în afara prevederilor legale.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta care, fără a invoca vreunul dintre motivele prevăzute la art.304 C. proc. civ., a criticat hotărârea instanței de fond reluând, în esență, susținerile făcute prin acțiune, potrivit cărora respingerea cererii sale de primire în profesia de avocat cu scutire de examen este consecința relațiilor conflictuale în care s-a aflat cu decanul Baroului Iași, membru al Consiliului Uniunii Avocaților din România.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art.14 alin. (1) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, publicată în M. Of. al României, Partea I nr.116 din 9 iunie 1995, dreptul de primire în profesia de avocat se obține pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi și Statutului profesiei de avocat.
De la această regulă, art.14 alin. (2) a enumerat excepțiile, între care și aceea că, poate fi primit în profesie cu scutire de examen, licențiatul unei facultăți de drept, dacă în cel mult 6 luni de la promovarea examenului de licență solicită înscrierea ca avocat stagiar.
Prin decizia nr.1035 din 15 decembrie 2000 adoptată de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România, comunicată recurentei-reclamante la data de 26 ianuarie 2001 a fost respinsă cererea acesteia de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, fiind avute în vedere constatările făcute de comisie la 4 noiembrie 2000 și sesizările Baroului Iași, din care rezultă că aceasta începuse să exercite profesia de avocat deși nu obținuse această calitate în condițiile legii.
Într-adevăr, la data de 14 aprilie 2000, recurenta-reclamantă încheiase un contract de colaborare ca avocat, cu un cabinet individual de avocatură, având ca obiect exercițiul liber al profesiei de avocat activitate care a fost constatată la o inspecție efectuată de Administrația Financiară Iași.
Astfel fiind, în mod judicios a reținut instanța de fond că actul administrativ atacat este legal și temeinic, respingerea cererii de către Comisia Permanentă a U.A.R. fiind corectă, astfel că recursul de față va fi respins ca nefondat.
Este adevărat că instanța de fond nu a pus în discuția părților, din oficiu, excepția prematurității acțiunii, în raport cu prevederile art. 58 lit. h) din Legea nr.51/1995 potrivit cărora deciziile Comisiei Permanente se contestă la Consiliul Uniunii, iar nu direct la instanța de judecată, precum și în raport cu prevederile art. 4 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, dar soluția de respingere a acțiunii este temeinică, iar aspectul prematurității acțiunii nu mai putea fi invocat din oficiu în recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de L.V. împotriva sentinței civile nr.1260 din 2 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2004.