Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 martie 2002 reclamanta C.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 1372 din 11 martie 2002 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Bihor și să fie obligată Casa Județeană de Pensii Bihor să-i recunoască calitatea de strămutat din motive etnice.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că părinții și fratele său au fost strămutați din localitatea de domiciliu în comuna Băbeni - Bistrița județul Vâlcea, localitate în care s-a născut la 10 octombrtie 1943 și că împreună au revenit în Ardeal la sfîrșitul anului 1945.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 257/CA din 13 mai 2002 a admis acțiunea și a anulat hotărârea atacată și a obligat pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța reține că strămutarea din localitatea de domiciliu într-o altă localitate pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică și că această persecuție a durat pe toată perioada strămutării.
Mai reține că și copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați au același statut cu părinții lor, deoarece au suferit împreună persecuții din motive etnice pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, considerând că este netemeinică și nelegală.
Susține că instanța a interpretat greșit prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece această lege nu prevede stabilirea domiciliului obligatoriu ca situație distinctă de acordare a drepturilor, iar copii născuți ulterior strămutării părinților nu pot beneficia de prevederile legii.
Menționează că strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu este o modalitate de persecuție etnică, dar cu condiția ca persoana respectivă să fi existat la data strămutării și să fi avut domiciliul într-o localitate de unde să fi fost strămutată sau să fi fost refugiat, ceea ce nu este cazul reclamantei.
Recursul este nefondat.
Corect a reținut instanța de fond că intimata-reclamantă se încadrează în categoria persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, din motive etnice, prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/199, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și din acest motiv poate beneficia de dispozițiile art. 2 din ordonanță spre a primi o îndemnizație lunară pentru fiecare an de strămutare.
Aceasta a făcut dovada, cu copia - extras de pe tabelul de refugiați, eliberată de Direcția Județeană Vâlcea a Arhivelor Naționale și cu certificatele de naștere și deces ale părinților săi, că părinții s-au refugiat din comuna Dâmbovița, județul Someș (actualmente județul-Bistrița Năsăud), în luna septembrie 1940, în comuna Băbeni - Bistrița, județul Vâlcea.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, norme aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanele refugiate în altă localitate decât cea de domiciliu, din motive etnice, sunt asimilate persoanelor strămutate, prevăzute de art. 1 lit. c) din ordonanță.
Faptul că intimata s-a născut după ce părinții săi s-au stabilit în noua localitate, nu poate duce la concluzia susținută de recurentă că nu se încadrează între persoanele beneficiare ale ordonanței
Ea a dovedit că s-a născut la 10 octombrie 1943 în comuna Băbeni - Bistrița, județul Vâlcea, în perioada în care părinții săi se aflau în această localitate și fără discuție a suferit împreună cu aceștia și fratele său de efectele strămutării.
Ca atare, pentru perioada de la naștere și până la data revenirii la fostul domiciliu al părinților, dar nu mai târziu de 6 martie 1945, intimata s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, astfel că se încadrează beneficiarii art. 2 din ordonanță.
De aceea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 și art. 299 și urm. C. proc. civ. se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 257/CA/ 2002-P din 13 mai 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2003.