Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC E.P. SRL Sibiu, în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor, a solicitat obligarea reclamantei să-i elibereze autorizația de comisionar în vamă, înlăturând refuzul nejustificat al organului administrativ, de autorizare, obligarea la daune materiale, în sumă de 396 milioane lei, reprezentând beneficii nerealizate, în perioada 19 ianuarie 2002 – 19 aprilie 2002 și la 800 milioane lei, cu titlu de daune morale.
Reclamanta a arătat că deși îndeplinește toate condițiile cerute de lege și că în perioada 31 octombrie – 18 octombrie 2002 a prestat activitate de comisionar vamal, i s-a refuzat cererea de reautorizare, suferind atât un prejudiciu material, cât și unul moral, fiindu-i afectat prestigiul.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 98 din 8 mai 2002, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să elibereze pe numele reclamantei, autorizația de comisionar vamal pe lângă Biroul Vamal și de Control Interior Sibiu. A obligat pârâta la 329.230.000 lei, despăgubiri către reclamantă și la 3.530.000 lei, cheltuieli de judecată și a respins celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta întrunește condițiile legale pentru eliberarea autorizației, astfel că refuzul nejustificat al pârâtei de a emite autorizația de comisionar, îi lezează grav interesele legale, cauzându-i un prejudiciu de 329.230.000 lei.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov, în numele și pentru Direcția Regională a Vămilor, conform mandatului expres înregistrat sub nr. 30150 din 7 iunie, a declarat recurs și a solicitat admiterea lui și casarea hotărârii și respingerea acțiunii.
Se arată că instanța trebuia să admită excepția de tardivitate a nedepunerii contestației la Direcția Generală a Vămilor și nerespectarea procedurii prealabile.
Prin admiterea acțiunii s-a încălcat dreptul recunoscut de lege, Direcției Generale a Vămilor, de a stabili numărul de societăți autorizate în calitate de concesionari în vamă, dispozițiile legale având un caracter permisiv (supletiv).
În mod greșit a fost obligată la despăgubiri<, faptul că anterior a obținut un anumit venit, nu constituie dovada privind eventualele venituri viitoare, prejudiciul nu este cert.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În speță, ne aflăm în situația în care reclamanta a solicitat autorității administrative, emiterea autorizației de comisionar în vamă, iar aceasta l-a refuzat.
Pentru obținerea autorizației s-a urmat procedura prealabilă instituită de lege, prin depunerea contestației la organul emitent, care refuză autorizarea, pe motiv de neîndeplinire a condițiilor legale.
Deci, primul capăt al acțiunii privind eliberarea autorizației de comisionar în vamă prin înlăturarea refuzului nejustificat al organului administrativ de autorizare, impune analizarea actului administrativ nr. 9641 din 21 februarie 2002, asupra căreia instanța a omis a se pronunța, aspect ce duce la casare, cu trimitere a cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pentru a se clarifica dacă există sau nu refuz nejustificat, instanța era datoare a cere relații de la Direcția Generală a Vămilor, respectiv de a comunica societățile autorizate, ce volum de operațiuni vamale au efectuat în 2001 la biroul vamal în discuție, pentru a se putea compara datele avute în vedere de organul vamal.
După cum s-a arătat, contestația a fost depusă în termen și s-a respectat procedura prealabilă.
În cazul reținerii refuzului nejustificat din partea pârâtei, instanța urmează a face probe din care să rezulte valoarea prejudiciului material suferit de reclamantă.
Trebuie precizat că deși reclamanta a arătat că a suferit un prejudiciu de 396 milioane lei, instanța prin hotărâre i-a dat mai mult, respectiv 329.230.000.000 lei.
În consecință, se va admite recursul și se va casa hotărârea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov, în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 98 din 8 mai 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată cu trimitere spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2003.