Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 27 aprilie 2002 la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ sub nr. 803, reclamanta SC T.P.N. SRL București a solicitat în, contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, anularea deciziei nr. 23 din 25 martie 2002, emisă în soluționarea contestației nr. 164 din 12 iulie 2001, formulată împotriva procesului-verbal de control nr. 350181 din 28 iunie 2002, încheiat de Administrația Finanțelor Publice a sectorului 1, în ce privește stabilirea debitului de 1.182.473.178 lei, cu titlu impozit pe profit și majorări de întârziere în valoare de 971.992.952 lei.
În motivarea acțiunii, s-a precizat de către reclamantă că are ca obiect principal de activitate, producția și comercializarea de ziare, fiind editorul cotidianului Național, și că în cadrul contractelor de distribuție încheiate cu societățile specializate le acordă un drept de retur într-o cotă procentuală din livrare, față de imposibilitatea antestabilirii cu exactitate a tirajului conform cerințelor cititorilor.
S-a mai arătat în acest sens că în registre se operează venitul aferent la prețul de vânzare, iar în situația existenței unor ziare nevândute își diminuează veniturile în mod corespunzător prin înregistrarea unor cheltuieli de aceeași valoare.
În drept, reclamantul a susținut că O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, cu modificările ulterioare, statuează principiul deductibilității cheltuielilor care sunt aferente obținerii unor venituri, menționând că nu există nici o dispoziție legală care să califice ca nedeductibile cheltuielile cu returul de ziare.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 696 pronunțată la 26 iunie 2002, a respins acțiunea reclamantei SC T.P.N. SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în perioada supusă controlului, respectiv decembrie 1997 – martie 2001, cu privire la impozitul pe profit, erau incidente dispozițiile O.G. nr. 70/1994, republicată în 1997, normă fiscală de strictă aplicare și care, la art. 4 alin. (2), a instituit două condiții alternative pentru stabilirea caracterului deductibil al cheltuielilor, acelea de a fi aferente realizării veniturilor și de a fi recunoscute expres de normele legale.
Referitor la O.G. nr. 47/1999, instanța a reținut că și aceasta cuprinde prevederi care stabilesc că cheltuielile cu hârtia de ziar și serviciile de tipografie, aferente publicațiilor ce apar zilnic nevândute, nu sunt deductibile.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta SC T.P.N. SRL, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
Criticile formulate de recurentă se referă la faptul că a demonstrat că a înregistrat în contabilitate, cu respectarea dispozițiilor legale, toate veniturile obținute din vânzarea întregului tiraj de ziare, inclusiv veniturile aferente ziarelor returnate și totodată și inaplicabilitatea în speță a art. 4 lit. c) din O.G. nr. 70/1994.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, este legală și temeinică.
Rezultă că recurenta, prin motivele de recurs, redă o altă situație de fapt, contrară celei susținută în faza administrativă și în fața instanței, aceea că publicațiile returnate de către distribuitori au fost, însă, vândute prin contracte în regim de comision și că în atare situație nu sunt aplicabile în speță art. 4 lit. c) din O.G. nr. 70/1994.
Dincolo de neconcordanța dintre acțiunea prin care a fost învestită instanța și motivele de recurs și care presupun o altă reglementare juridică legată de contractul de comision, Curtea constată că potrivit art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 70/1994, cheltuielile cu hârtia de ziar și serviciile de tipografie aferente publicațiilor ce apar zilnic, nevândute, nu sunt deductibile la calculul impozitelor pe profit.
Reiese că prin actul normativ enunțat s-au instituit reguli de strictă aplicare și fără nici o altă interpretare, astfel că diminuarea veniturilor din vânzarea publicațiilor cotidiene cu sumele neîncasate datorită retururilor, echivalează practic cu nevânzarea acestor publicații.
Cum instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC T.P.N. SRL București împotriva sentinței civile nr. 696 din 26 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2003.