Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.D. în contradictoriu cu Prefectura județului Constanța și Prefectul județului Constanța, a solicitat obligarea acestora să-i pună la dispoziție anexele 2-20 din Legea nr. 18/1991 și planul cadastral conform art. 38-39 din același act normativ.
Reclamantul a arătat că, în calitatea sa de revoluționar, are dreptul la acordarea unei suprafețe de teren în extravilan conform Legii nr. 42/1990, motiv pentru care a solicitat pârâților să-i comunice situația terenurilor disponibile, pentru a putea opta în vederea realizării dreptului său legal.
Pârâții au refuzat să-i comunice datele solicitate, susținând că dispozițiile legale invocate nu prevăd în sarcina lor obligația de a le furniza date cu privire la terenurile disponibile.
Prin sentința nr. 444/3 mai 2000, Curtea de apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca nefondată acțiunea, reținând că refuzul pârâților nu l-a vătămat pe reclamant în drepturile sale conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 689/19 februarie 2001, a admis recursul declarat de B.D. și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că reclamantul a fost vătămat într-un drept legitim prin refuzul pârâților, atâta vreme cât acesta, pentru a-și putea realiza un drept recunoscut de lege era necesar să fie informat cu privire la unitățile administrativ-teritoriale pe raza cărora se află terenuri agricole disponibile, pentru formularea cererii de atribuire.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 401 din 15 aprilie 2002, a admis acțiunea și a obligat pârâții să comunice reclamantului, înscrisurile și relațiile solicitate prin cererea înregistrată cu nr. 207/1/6 martie 2000 la Prefectura județului Constanța, reținând îndeplinirea condițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, Prefectura județului Constanța a declarat recurs, susținând că atât Prefectura, cât și prefectul nu au calitate procesuală pasivă, că acțiunea este inadmisibilă întrucât relațiile solicitate pot fi luate doar de la comisiile locale de fond funciar, comisia județeană validează doar propunerile comisiilor locale de Lege 18/1991, că nu se cunoaște suprafața de teren disponibilă. De altfel, reclamantul conform chitanțelor a acționat în judecată diferite primării din județ.
Recursul este nefondat.
Prefectura are ca organ, ce se ocupă cu rezolvarea problemelor aplicării Legii nr. 18/1991 – Comisia județeană de aplicare a dispozițiilor legii fondului funciar – președintele acesteia fiind prefectul.
În condițiile date nu se poate reține că pârâții nu au calitate procesuală pasivă.
Reclamantul-intimat B.D. este posesor al Certificatului de revoluționar nr. 2309 din 9 ianuarie 1992 și are dreptul conform art. 8 lit. t) din Legea nr. 42/1990, republicată, la acordarea unei suprafețe de teren în condițiile Legii nr. 18/1991.
Astfel, conform art. 14 alin. ultim din Legea nr. 18/1991, ca revoluționar are dreptul să i se atribuie în proprietate o suprafață de 10.000 mp. în echivalent arabil, în extravilan.
Inițial reclamantul s-a adresat Sectorului Agricol Ilfov și cum aici nu au mai existat terenuri agricole disponibile după aplicarea Legi nr. 18/1991, a cerut relații organelor administrative din județul Constanța (pârâților), pentru a-i comunica suprafețele de teren disponibile, în vederea realizării dreptului său legal.
Îndrumarea de a proceda astfel a fost dată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin adresa nr. 18/431 din 18 februarie 2000.
Prin refuzul pârâților de a răspunde la cele solicitate de reclamant se aduce atingere unui drept legitim al acestuia, astfel că fiind întrunite cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990, în mod legal instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții să-i comunice înscrisurile și relațiile solicitate prin cererea înregistrată cu nr. 207/1/6 martie 2000 la Prefectura județului Constanța.
În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Prefectura județului Constanța împotriva sentinței civile nr. 401 din 15 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2003.