Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Novaci sub nr. 2503 din 10 octombrie 2001, reclamanta Obștea Cerbul Novaci, județul Gorj a solicitat ca pârâta SC R. SA Târgu Jiu să fie obligată să-i lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 42.606 m2 situat în str. Gilortului, cu vecinătățile descrise în cerere. Totodată, reclamanta a solicitat și anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului Seria MO 3 nr. 3134 din 20 august 1996 emis de Ministerul Industriilor pe seama pârâtei, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1359 din 30 octombrie 2001, Judecătoria Novaci a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, motivând că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare se cere, este un act administrativ, iar competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ a Tribunalului Gorj.
La rândul său, Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 273 din 30 noiembrie 2001, a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Craiova, pe considerentul că actul administrativ a cărui anulare se cere, este emis de un organ al administrației publice centrale, iar potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare aparține curții de apel.
La Curtea de Apel Craiova, cauza a fost înregistrată sub nr. 161/A din 23 ianuarie 2002, iar prin sentința civilă nr. 158 din 20 mai 2002, acțiunea reclamantei a fost respinsă.
Pentru a pronunța astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că la data de 7 iunie 2001 autoritatea administrativă emitentă a actului atacat a comunicat reclamantei răspunsul la reclamația pe care aceasta i-a adresat-o în legătură cu terenul în litigiu, iar reclamanta a introdus acțiunea la data de 8 octombrie 2001, cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
Prin motivele de recurs, reclamanta a arătat că instanța de fond a apreciat greșit cu privire la comunicarea de către autoritatea administrativă, a răspunsului la reclamația pe care aceasta i-a adresat-o în legătură cu punerea în posesie a suprafeței de teren din incinta Fabricii de cherestea Novaci.
Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, în cazul în care cel care se consideră vătămat într-un drept al său recunoscut de lege nu este mulțumit de soluția dată reclamației sale de către autoritatea publică sesizată, acesta se poate adresa tribunalului în termen de 30 zile de la comunicare soluției.
Înscrisul din dosarul nr. 161/A/2002 al Curții de Apel Craiova face dovada că la data de 7 iunie 2001, autoritatea sesizată, respectiv Ministerul Industriei și Resurselor a comunicat reclamantei soluția dată reclamației formulate de aceasta cu privire la terenul în litigiu și înregistrată sub nr. 266905 din 18 mai 2001.
Prin adresa de răspuns sus-menționată, Ministerul Industriei și Resurselor a făcut cunoscut reclamantei că terenul în litigiu se află în proprietatea SC R. SA, conform certificatului seria MO 3 nr. 3134 din 20 august 1996 și că acest minister nu are competența de a aproba punerea în posesie în baza Legii nr. 1/2000, așa cum a solicitat reclamanta.
Prin urmare, nefiind respectată cerința procedurii prealabile impusă de Legea nr. 29/1990, capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO 3 nr. 3134 din 20 august 1996 eliberat de Ministerul Industriilor, este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Cât privește capătul de cerere privind punerea în posesie a suprafeței de teren pretinse pe baza titlului de proprietate nr. 1/0190001 din 24 august 2001 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, Curtea constată că prin sentința supusă recursului, instanța a omis să se pronunțe cu privire la competență.
Potrivit legii, competența de soluționare a acestui capăt de cerere revine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenul.
Față de considerentele expuse, recursul declarat va fi admis, sentința atacată va fi casată și, în consecință: va fi respins capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, ca inadmisibil; se va disjunge capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de teren pretinse și se va trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Novaci.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Obștea Cerbul, localitatea Novaci, județul Gorj împotriva sentinței civile nr. 158 din 20 mai 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată.
Respinge capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, ca inadmisibil.
Disjunge capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de teren pretinse și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Novaci.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2003.