Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 7 octombrie 2002 sub nr. 547 la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, reclamantul F.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, modificarea datei de 1 iunie 2000, de la care i s-a acordat indemnizația lunată prevăzută de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu data de 1 aprilie 2001.
În motivarea acțiunii, s-a precizat de către reclamant că a depus cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege pentru refugiați, la data de 26 martie 2001, astfel că beneficiază de prevederile legale de la data 1 aprilie 2001, și nu de la 1 iunie 2002, cum a stabilit pârâta.
Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 547, pronunțată la 28 noiembrie 2002, a admis acțiunea formulată de reclamantul F.M. și în consecință, a dispus anularea parțială a hotărârii nr. 599 din 20 iunie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat-o pe aceasta să-i acorde drepturile bănești cuvenite, începând cu 1 aprilie 2001.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a depus cererea de a i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 26 martie 2001, pe care Casa Județeană, printr-o interpretare restrictivă, a respins-o.
Ulterior, după intrarea în vigoare a H.G. nr. 127/2002, reclamantul a formulat o altă cerere, fiind soluționată prin hotărârea nr. 599/2002, care i-a recunoscut drepturile începând cu luna următoare formulării celei de-a doua cereri.
Cererea a fost apreciată ca fiind întemeiată, reclamantul beneficiind de indemnizație, ca persoană refugiată, în baza Legii nr. 189/2000, și nu în temeiul Normelor de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta Casa județeană de Pensii Cluj.
În motivarea recursului, s-a susținut că pentru perioada anterioară, 1aprilie 2001 – 1 iunie 2002, există autoritate de lucru judecat (sentința Tribunalului Cluj nr. 1749/2001), care a menținut Hotărârea Direcției Generale de Muncă și Solidaritate Socială Cluj, din 2001, act ce nu a fost anulat, dimpotrivă, confirmat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
S-a mai arătat că deși a fost invocată o atare excepție, prin întâmpinarea depusă la dosar, instanța de fond nu a analizat-o.
Curtea, analizând recursul, urmează să constate că art. 137 alin. (1) C. proc. civ., obligă instanța să se pronunțe, înainte de a intra în fondul dezbaterilor, asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Rezultă, într-adevăr, că o atare excepție nu a fost pusă în discuția părților, motiv pentru care, Curtea, admițând recursul, va casa sentința cu trimitere spre rejudecare, la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 547 din 28 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată cu trimitere spre rejudecare, la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2003.