Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 29 octombrie 2002, reclamanta SC B.T. SA Arad a solicitat anularea procesului verbal de control din 31 octombrie 2001 al D.G.F.P. Arad, precum și anularea deciziei ce se va emite pe fondul cauzei de Ministerul Finanțelor și, în consecință, exonerarea de la plata sumei de 1.188.372.018 lei reprezentând obligații bugetare, suspendarea executării procesului verbal contestat, conform art. 9 din Legea nr. 29/1990.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că prin procesul verbal atacat a fost obligată la plata către bugetul de stat a sumei de 1.188.372.018 lei cu titlu de obligații bugetare și ca urmare a contestației formulată la Ministerul Finanțelor Publice, acesta a emis decizia nr. 47 din 22 ianuarie 2002 prin care a dispus suspendarea procedurii prealabile pentru existența unei infracțiuni.
A mai susținut că interpretarea organului de control de a o încadra la cota de impozit pe profit de 25% este eronată, deoarece obiectul de activitate îl constituie achiziția animalelor vii și livrarea acestora la export.
Veniturile realizate din această activitate sunt în totalitate în valută și se derulează prin băncile comerciale române, astfel încât nu s-au respectat prevederile O.U.G.nr. 217/1999, iar veniturile realizate se impozitează cu cota de 5%.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 367 din 26 noiembrie 2002 a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Arad.
Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs SC B.T. SA Arad, susținând în esență că având în vedere că suma contestată este de peste 500 milioane lei, așa cum prevedea textul la data respectivă, competența soluționării contestației formulate împotriva procesului verbal aparține conform art. 5 din O.U.G.nr. 13/2000, organelor specializate din cadrul Ministerului Finanțelor și, pe cale de consecință, competența instanțelor în materie de contencios aparține Curții de Apel Timișoara în conformitate cu art. 3 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanța a fost învestită cu o contestație împotriva unei obligații financiar fiscale de până la 5 miliarde lei.
Or, potrivit art. 5 din O.U.G.nr. 13/2000 competența de soluționare a acesteia revine D.G.F.P. Arad și nu Ministerului Finanțelor Publice prin emiterea deciziei.
Chiar dacă în acțiune reclamanta a indicat că unul din pârâți, Ministerul Finanțelor Publice, a precizat decizia pe care acesta a dat-o de suspendare a procedurii prealabile pentru existența unei infracțiuni și nu o măsură ce urmează a se lua de acesta pe fond, ceea ce potrivit legii nu se poate obține.
În aceste condiții în mod justificat instanța a dispus declinarea competenței de soluționare la Tribunalul Arad, având în vedere dispozițiile art. 5 din O.U.G.nr. 13/2001 privind competența de finalizare a procedurii prealabile care revine D.G.F.P. Arad și art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit căruia competența de soluționare a deciziei emise în procedură prealabilă revine tribunalului ca instanță de fond în contencios administrativ.
Față de considerentele expuse, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC B.T. SA Arad împotriva sentinței civile nr. 367 din 26 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2003.