Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1888/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2003.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

O.E., în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap - Comisia superioară de expertiză medicală a persoanelor cu handicap, a solicitat anularea deciziei nr. 1387 din 16 iulie 2002, emisă de pârât, prin care a fost încadrată în gradul de handicap III - boală cu deficiență medie și încadrarea bolii în handicap accentuat gradul II permanent și obligarea pârâtului la despăgubiri morale, în sumă de 100.000.000 lei.

Reclamanta a arătat că prin emiterea deciziei, i se vatămă drepturile recunoscute conform certificatelor medicale din 1999, pierzând facilitățile de care a beneficiat.

Consideră greșită decizia luată întrucât este operată de cancer glanduliform și trabecular cu mamectomie radicală-dreaptă, modificată tip Madden în iunie 1998, iar în noiembrie 1998 a fost din nou operată, practicându-i-se anexectomie bilaterală, efectuează tratament complex și control lunar la Spitalul Oncologic Fundeni, având disfuncții la mâna dreaptă cu dureri permanente, iar costul tratamentului depășește jumătate din pensia de invaliditate gradul II.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile O.U.G. nr. 102/1999, cu modificările și completările ulterioare, a H.G. nr. 4000/2001, privind aprobarea criteriilor și normelor de diagnostic clinic și funcțional, pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II, III de invaliditate.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 911 din 9 octombrie 2002, a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 519/2002 și Normele metodologice de aplicare.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanta a declarat recurs, susținând că nu i se aplică Legea nr. 519/2002, care a aprobat O.U.G. nr. 102/1999, cu modificările și completările ulterioare, întrucât ea a depus contestația la 10 iulie 2002, sub regimul vechii reglementări.

Recursul este nefondat.

Contestația depusă de aceasta a fost soluționată de comisia de specialitate astfel, cum rezultă din conținutul decizei emisă de pârâtă, conform O.U.G. nr. 102/1999 și modificărilor ulterioare, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 519/2002, cu Normele metodologice de aplicare (i s-a reținut deficiență funcțională medie), având drepturile de protecție specială prevăzute de art. 44 din O.U.G. nr. 102/1999, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 40/2000, pct. 10, astfel că soluția de respingere a acțiunii este legală.

În consecință, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge recursul declarat de O.E., împotriva sentinței civile nr. 911 din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2003.