Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 5 aprilie 2002, reclamanta P.E. a chemat în judecată Casa de Asigurări a Avocaților din România, solicitând obligarea pârâtei la plata indemnizației pentru creșterea minorei. P.G., născută la 31 martie 2001, începând cu luna august 2001 și până la împlinirea vârstei de 2 ani, a copilului.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că este avocat în Baroul Mehedinți și a contribuit cu 10% din venitul brut la Casa de Asigurări a Avocaților.
Refuzul pârâtei de a plăti indemnizația cuvenită până la împlinirea de către minoră, a vârstei de 2 ani, contravine prevederilor art. 85 lit. a) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, pârâta interpretând eronat dispozițiile art. 86 din același statut, în sensul că indemnizația s-ar acorda, numai în situația când ambii părinți ai copilului ar fi avocați.
Prin sentința nr. 137 din 26 aprilie 2002, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ a admis acțiunea, a anulat adresa nr. 51 din 22 ianuarie 2002 și a dispus obligarea pârâtei să achite reclamantei, indemnizația pentru minoră, până ce aceasta va împlini 2 ani.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 85 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, avocații au dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului, până la împlinirea vârstei de 2 ani, textul art. 86 referindu-se la cazul când ambii părinți sunt avocați, situație când numai unul dintre ei, opțional, are acest drept.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări a Avocaților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, jurisdicția de asigurări sociale pentru cererile care nu sunt îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii sau a Caselor teritoriale de pensii, se realizează prin tribunalul, în a cărui rază teritorială își are sediul sau domiciliul, pârâtul.
În consecință, instanța de fond nu era competentă material să judece pricina, competența revenind Tribunalului București.
Pârâta a criticat sentința, și cu referire la fondul pretențiilor, arătând că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 78 alin. (2) și art. 86 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis, a fi casată sentința și a se trimite cauza spre competentă soluționare, la Tribunalul București.
Astfel, conform art. 134 din Statutul Casei de Asigurări Sociale a Avocaților, jurisdicția sistemului autonom de asigurări sociale pentru avocați se realizează potrivit sistemului public de asigurări sociale, respectiv Legea nr. 19/2000.
În conformitate cu dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, litigiile privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv cele vizând refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, se soluționează de tribunale.
Referitor la competența teritorială, art. 156 din același act normativ prevede competența instanței, în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, în cazul cazul cererilor îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii sau a Caselor județene de pensii, iar în situația celorlalte cereri, competența tribunalului, în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.
În consecință, în cauză fiind incidente aceste din urmă dispoziții legale, Curtea va constata că Tribunalul București este competent să soluționeze prezentul litigiu.
În consecință, Curtea va admite recursul și va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare, la Tribunalul București.
Având în vedere soluția dată recursului, Curtea nu va mai analiza și motivul invocat de pârâtă, vizând fondul litigiului, ce urmează a fi avut în vedere de instanța de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa de Asigurări a Avocaților din România, împotriva sentinței civile nr. 137 din 26 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare, la Tribunalul București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2003.