Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 189/2004

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 ianuarie 2004.

            Asupra  recursului de față;

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Reclamanta U.I. a solicitat, prin acțiunea înregistrată la 2 septembrie 2002, să se constate refuzul nejustificat al Ministerului Sănătății și Familiei de a răspunde la cererea înregistrată la Oficiul poștal București 16 sub nr. 3436 din 29 iunie 2002, intitulată contestație; totodată, a solicitat și daune de întârziere în cuantum de 500.000 lei/zi de întârziere.

            În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin adresa nr. 27551 din 24 iunie 2002 a fost încunoștințată că va fi preluată prin transfer din funcția de consilier categoria A clasa 1, grad 1 deținută în cadrul Direcției Generale de Perfecționare a Medicilor, Farmaciștilor și Asistenților Medicali, la un alt loc de muncă; prin cererea nr. 436 din 29 iunie 2002 a adus la cunoștința pârâtului că nu își dă acordul pentru acest transfer, iar la această cerere nu a primit răspuns.

            Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că acțiunea a rămas fără obiect față de adresele nr. DB9012/1020/11 septembrie 2002 și nr.1111 din 13 septembrie 2002, anexate în copie.

            La 29 octombrie, reclamanta a depus o cerere intitulată „precizare de acțiune” prin care a solicitat instanței să constate că transferul său a fost făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 91 alin.2 din Legea nr.188/1999, să revoce dispoziția de transfer, să oblige pârâtul la plata sumei de 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea celor cerute.

            Curtea de Apel București, secția contencios administrativ prin sentința civilă nr.1008 din 29 octombrie 2002, a respins cererea privind modificarea acțiunii, precum și acțiunea formulată de reclamantă.

            Cu privire la cererea de modificare a acțiunii, s-a reținut că, în cauză, prima zi de înfățișare a fost ziua de 15 octombrie 2002, când părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii, potrivit art.134 C. proc. civ.;  totodată, s-a reținut că, la acest termen, reclamanta asistată de avocat în baza unui mandat de reprezentare, a solicitat amânarea cauzei pentru  imposibilitatea de prezentare a avocatului cu împuternicire avocațială în dosar, dar nu și pentru întregirea sau modificarea cererii inițiale, așa cum prevede art.132 alin.1 C. proc. civ.

            S-a conchis, că,  la 29 octombrie 2002 cererea de modificare a acțiunii este tardivă.

            În același timp, s-a reținut că, solicitările din 29 octombrie 2002 nici nu ar putea face  obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, deoarece potrivit Legii nr.188/1999, pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ doar ordinele sau dispozițiile de sancționare, precum și cele de eliberare ori destituire din funcție; or, dispozițiile Legii nr.188/1999 se completează cu legislația muncii, astfel că cererea privind legalitatea transferului poate fi formulată  pe calea dreptului comun.

            Referitor la acțiune, s-a reținut că, pârâtul a răspuns la cererea reclamantei (adresa nr.DB 9012/1020/ 11 septembrie 2002 și adresa nr.1111/13 septembrie 2002), astfel că nu există refuz nejustificat.

            Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că, există refuz nejustificat din partea Ministerului Sănătății și Familiei, cu privire la cererea din 29 iunie 2002, întrucât răspunsul a fost primit după trei luni.

            Recursul este nefondat.

            În adevăr, din actele dosarului, necontestate, la care prima instanță a făcut referire, rezultă că, pârâtul i-a răspuns reclamantei la cererea din 29 iunie 2002, astfel că nu sunt întrunite cerințele art.1 din  Legea nr.29/1990, privind refuzul nejustificat al unei autorități administrative.

            Totodată, rezultă că, susținerile reclamantei referitoare la transfer fac obiectul unui alt dosar al Curții de Apel București.

            În consecință,  soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

            Respinge recursul  declarat de U.I. împotriva sentinței civile nr.1008 din 29 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 ianuarie 2004.