Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Centrul Român Pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (C.R.E.D.I.D.A.M.) a chemat în judecată Oficiul Român Pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.), solicitând anularea parțială a actului nr. 1665 din 19 iulie 2001 prin care pârâtul a dispus măsura de sistare a repartizării sumelor de bani colectate, atât către membrii proprii, cât și către membrii celorlalte organisme de gestiune colectivă (pct. a, b, c și d).
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că această măsură este abuzivă, nesocotind dreptul său de a repartiza sumele de bani colectate, precum și drepturile artiștilor interpreți sau executanți, membri ori nemembrii C.R.E.D.I.D.A.M., de a primi respectivele sume.
A precizat că în urma controlului efectuat în cursul lunii aprilie, pârâtul a constatat că C.R.E.D.I.D.A.M. funcționează în condițiile prevăzute de lege. Deși a formulat o reclamație administrativă la data de 20 august 2001, demersul pentru revocarea actului administrativ de autoritate supus controlului jurisdicțional, nu a condus la un rezultat favorabil.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1573 din 21 noiembrie 2001 a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.
Instanța a reținut că dispozițiile art. 138 lit. b) din Legea nr. 8/1996, nu conferă pârâtului și dreptul de a dispune sistarea repartizării sumelor colectate, ci doar competența de a lua unele măsuri față de organismele de gestiune colectivă aflate în subordonarea sa, inclusiv aceea de avertizare în cazul încălcării legalității. Că în speță, reclamantul a încheiat protocoale cu toate organismele de gestiune colectivă beneficiare a drepturilor bănești, iar repartizarea sumelor colectate s-a făcut în baza regulamentului aprobat de O.R.D.A. prin Ordinul nr. 49 din 24 septembrie 1999.
S-a mai motivat că măsura dispusă prin actul atacat vine în contradicție cu constatările organului de control consemnate în procesul-verbal încheiat la 2 noiembrie 2001.
Hotărârea a fost atacată cu recurs de către pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.
Recurentul a susținut că acțiunea reclamantului trebuia respinsă deoarece acesta a încălcat cu bună știință dispozițiile imperative conținute în art. 107 alin. (4) teza 2, din Legea nr. 8/1996, prin repartizarea repetată către membrii proprii a unor drepturi din totalul sumelor încasate și pentru membrii S.A.D.C.O., fără a se încheia în prealabil, protocolul cerut de lege, fapt menționat în două procese–verbale de control.
Pe de altă parte, emiterea unei adrese de avertisment, nu putea fi reținută de instanță ca o depășire a competenței organului emitent, decât cu riscul de a goli de orice conținut atribuțiile O.R.D.A.
Recursul este fondat în sensul considerentelor ce se vor expune în continuare.
Prin dispozițiile art. 137 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, O.R.D.A. a fost instituit ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, cu autoritate unică pe teritoriul României în ceea ce privește evidența, observarea și controlul aplicării legislației în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe.
Potrivit art. 138 alin. (1)lit. b) din aceeași lege, O.R.D.A. acordă avize pentru constituirea ca persoane juridice, în condițiile legii, a organismelor de gestiune colectivă și urmărește aplicarea legislației de către organismele a căror constituire a avizat-o.
În raport de această reglementare legală, în mod greșit prima instanță a considerat că pârâtul și-a depășit competența, atunci când prin adresa nr. 1665 din 19 iulie 2001, a dispus sistarea de către reclamantul C.R.E.D.I.D.A.M. a repartiției sumelor colectate către membrii proprii și ai mai multor organisme de gestiune colectivă.
Temeiul măsurii respective l-a constituit lipsa protocoalelor care stabilesc procedura de repartizare a sumelor colectate, negociate de beneficiari.
În conformitate cu prevederile art. 107 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, colectarea sumelor de bani datorate în temeiul alin. (1) se va face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru un domeniu, desemnat de O.R.D.A.
Procedura repartizării acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceștia.
Curtea de Apel București a apreciat că măsura sistării repartizării sumelor de către reclamant nu se justifică și are caracter sancționator, referindu-se la protocoalele încheiate cu ceilalți beneficiari.
Concluzia respectivă nu își găsește însă, suport probator în piesele dosarului. Deși sunt enunțate în ordine cronologică, în concluziile scrise formulate de reclamant, acele protocoale lipsesc din dosar (mai puțin protocolul încheiat cu S.A.D.C.O. – anexat ca act nou în recurs).
Soluția recurată rămâne deficitară și pentru omisiunea primei instanțe de a examina pe baza unor înscrisuri probatorii concludente, situația plăților făcute efectiv de reclamant atât în favoarea membrilor proprii, cât și către membrii celorlalte organisme de gestiune colectivă.
În lipsa unei asemenea verificări nu se poate stabili cu certitudine dacă intervenția autorității publice pârâte, concretizată în emiterea adresei nr. 1665 din 19 iulie 2001, era sau nu justificată de necesitatea curmării unei practici nelegale și pentru protecția drepturilor legitime ale tuturor membrilor ce compun organismele de gestiune colectivă.
Față de considerentele expuse, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond (în vederea completării probelor cu acte, relații cerute părților și, eventual, o expertiză contabilă).
Văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor – O.R.D.A. – împotriva sentinței civile nr. 1573 din 21 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică astăzi 20 mai 2003.