Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 ianuarie 1999, SC A.I. SRL Craiova a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a județului Dolj și Direcția Controlului Financiar de Stat Dolj, să se dispună anularea hotărârii nr. 395 din 19 aprilie 1999, emisă de ultima pârâtă, precum și a procesului-verbal de control nr. 10 din 30 martie 1999, încheiat de aceeași autoritate publică, ca nelegale.
Pe cale de consecință, a cerut exonerarea sa de obligația de plată la bugetul statului, a sumei totale de 160.898.612 lei, reprezentând:
- 79.491.065 lei, impozit pe profit;
- 27.020.131 lei, majorări aferente;
- 37.178.243 lei, T.V.A.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1034 din 16 decembrie 1999, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Ministerului Finanțelor.
Aceeași instanță, reînvestită ulterior, ca urmare a casării unei încheieri de suspendare a judecății, dispusă de Curtea Supremă de Justiție, prin sentința nr. 173 din 31 mai 2002, a admis acțiunea și a anulat decizia nr. 1101 din 24 august 2000, emisă de Ministerul Finanțelor.
Totodată, a trimis cauza la Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în vederea soluționării ei în fond.
S-a reținut că în mod greșit organul administrativ jurisdicțional a stabilit că Direcția Controlului Financiar de Stat trebuie să suspende adoptarea unei hotărîri de fond, până la soluționarea de către organele de urmărire penală, a dosarului penal, privind pe administratorul societății comerciale; că societatea răspunde pentru obligațiile bugetare în mod distinct de administrator.
Împotriva acestei ultime hotărîri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj.
Recurenta a susținut că prin faptele sale, administratorul angajează chiar societatea comercială și ca atare, în mod corect prin decizia nr. 1101/2000, Ministerul Finanțelor a stabilit că se impune suspendarea adoptării unei hotărâri „până la rămânerea definitivă a soluției dată de parchetul local”.
Pe de altă parte, în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 13/2001, acțiunea introdusă de reclamantă a rămas fără obiect, deoarece, oricum, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj va emite o nouă decizie în cauză.
Recursul este nefondat.
Administratorul societății comerciale își desfășoară activitatea în baza unui mandat comercial și răspunde față de societate conform regulilor ce decurg din contractul de mandat comercial.
De asemenea, el răspunde delictual, potrivit regulilor specifice răspunderii civile, pentru prejudiciile cauzate societății sau unor terțe persoane, prin faptele proprii.
În aceste condiții, se justifică distincția făcută de instanță între răspunderea administratorului și răspunderea care revine societății comerciale, ca persoană juridică și titular al obligațiilor bugetare.
Admițând, așadar, acțiunea și desființând decizia Ministerului Finanțelor Publice, curtea de apel a pronunțat o hotărâre în concordanță cu legea și principiile generale aplicabile în materie.
Competența materială a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Dolj a fost determinată de obiectul litigiului, de noua reglementare instituită în materie prin prevederile O.U.G. nr. 13/2001, art. 5 și 13 și de cuantumul total al creanțelor bugetare contestate, care în speță totalizează suma de 160.894.612 lei.
Având în vedere aceste considerente fără temei, se susține în recurs că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect și trebuia respinsă ca atare.
În consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și al Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 173 din 31 mai 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.