Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin actul de sesizare, întocmit în baza procesului-verbal de control financiar nr. 12 din 6 noiembrie 1998 al Camerei de Conturi a județului Teleorman, s-a reținut că sucursala CEC Teleorman a obținut în luna februarie 1992 de la Primăria municipiului Alexandria, autorizația pentru construcția sediului sucursalei al cărei termen de valabilitate a expirat la data de 3 martie 1995, până la care sucursala CEC avea obligația legală să declare valoarea reală a investiției în vederea regularizării taxei, potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 27/1994.
Valoarea reală a investiției a fost comunicată Primăriei Alexandria la data de 24 octombrie 1996, motiv pentru care organul de control financiar a calculat valoarea reală a taxei pentru autorizația de construcție, la valoarea investiției realizată la data de 18 martie 1995, obligând sucursala CEC Teleorman să achite bugetului local suma de 3.606.400 lei și majorări de întârziere în cuantum de 14.407.390 lei.
Din conținutul actului de sesizare organele de control au reținut că vinovat de nedeclararea la termen a valorii reale a investiției în vederea regularizării taxei pentru autorizația de construcție și neplata diferenței se face fostul contabil șef O.V.
Constatându-se că la producerea prejudiciului au participat și alte persoane, au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți S.Z., revizor contabil și P.E., diriginte de șantier.
În temeiul dispozițiilor art. 107 C. muncii conducerea sucursalei CEC a emis deciziile de imputare nr. 8358 din 17 august 1999, pentru suma de 10.080.000 lei și a dobânzilor aferente în sumă de 1.367.766 lei, în sarcina lui O.V. și decizia nr. 8359 din 17 august 1999, pentru imputarea sumei de 4.327.390 lei și dobânzile aferente în sumă de 587.188 lei, în sarcina lui S.Z.
Împotriva deciziilor de imputare au formulat contestație S.Z. și O.V., solicitând anularea acestora, ca nelegale.
Contestatorul S.Z. a cerut anularea deciziei de imputare și obligarea sucursalei CEC la restituirea sumei reținute, actualizată cu rata inflației, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Contestatorul O.V. a solicitat anularea deciziei de imputare, pe motiv că în cauză nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 102 C. muncii, precum și faptul că decizia a fost emisă tardiv, în raport cu dispozițiile art. 108 pct. 2 C. muncii.
Curtea de Conturi, Colegiul jurisdicțional Teleorman, prin sentința nr. 3 din 29 ianuarie 2002, a admis în parte actul de sesizare al Procurorului financiar și a obligat pe pârâtul O.V. la plata sumei de 14.407.390 lei despăgubiri civile, datorate sucursalei CEC Teleorman, cu 34,83% dobândă.
Prin aceeași sentință a respins capătul de sesizare privind obligarea în solidar a pârâților S.Z. și P.E., la plata sumei de 14.407.390 lei cu dobânda legală; a admis în parte contestația formulată de S.Z. împotriva deciziei de imputare nr. 8359/1999 emisă de sucursala CEC Teleorman, pe care a anulat-o ca nelegală; a obligat sucursala CEC Teleorman la plata sumei de 1.200.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către S.Z.; a respins capătul de cerere formulat de S.Z. privind actualizarea în funcție de inflație a sumei reținute de sucursala CEC Teleorman, plata zilelor în care s-a prezentat la termenele de judecată și plata cheltuielilor de transport solicitate; a admis în parte contestația formulată de O.V. împotriva deciziei de imputare nr. 8358/1999, pe care a anulat-o ca nelegală. Totodată a respins capătul de cerere formulat de O.V., privind actualizarea în funcție de inflație a sumei reținute de sucursala CEC Teleorman și a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs jurisdicțional sucursala CEC Alexandria, S.Z. și O.V.
Prin decizia nr. 226 din 17 mai 2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursurile jurisdicționale declarate de sucursala CEC Alexandria, S.Z. și O.V.
S.Z., O.V. și sucursala CEC Alexandria au declarat recurs la Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, criticând decizia secției jurisdicționale a Curții de Conturi, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cu privire la recursul declarat de S.Z.
Criticile aduse deciziei atacate vizează următoarele aspecte:
- instanța, în mod greșit, nu a dispus întoarcerea executării sumelor reținute, actualizate cu indicele de inflație;
- în mod nejustificat nu a acordat cu titlu de cheltuieli de judecată contravaloarea zilelor neplătite de unitate, în vederea prezentării la ședințele de judecată și cheltuielile de transport.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Suma de 14.407.390 lei imputată recurentului S.Z., prin decizia de imputare nr. 8359/1999, s-a făcut în temeiul dispozițiilor art. 107 C. muncii, fiind angajată răspunderea materială a acestuia.
În cadrul răspunderii materiale, dacă paguba nu este urmarea unei infracțiuni, angajatul răspunde material numai pentru prejudiciul efectiv, nu și pentru foloasele nerealizate. Prin anularea ca nelegală a deciziei de imputare emisă în sarcina recurentului contestator, acesta avea dreptul la restituirea sumelor reținute în cuantumul stabilit prin actul de imputare, instanța, în mod corect, neputând dispune actualizarea sumelor cu indicele de inflație, aflându-ne în cadrul unei răspunderi materiale.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate în timpul soluționării cauzei, reprezentând contravaloarea plății zilelor în care a fost prezent la instanțele de judecată și cheltuieli de transport, în mod corect instanța a reținut că contestatorul nu a depus la dosarul cauzei acte doveditoare din care să rezulte cuantumul acestora, așa cum prevăd dispozițiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ.
Cu privire la recursul declarat de sucursala CEC Alexandria.
Recurentul, prin motivele de recurs, solicită casarea deciziei atacate și în fond, menținerea celor două decizii de imputare emise în sarcina contestatorilor S.Z. și O.V., ca fiind legale.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 107 alin. (1) C. muncii când obligarea la plata despăgubirilor urmează a se face în sarcina persoanelor încadrate în muncă de organul ierarhic superior, decizia de imputare se va emite de către acest organ.
Cum în speță contestatorul O.V. a fost numit în funcția de director economic de CEC SA București, decizia de imputare trebuia emisă de către aceasta în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. (1) C. muncii și nu de către directorul sucursalei la care își desfășura activitatea.
Textul de lege instituie o excepție de la regula generală, justificată de subiectul răspunderii materiale și anume, pentru conducătorii unității sau alte persoane încadrate în muncă de organul ierarhic superior pentru care angajarea răspunderii materiale se va face de către cel care l-a încadrat, prin emiterea deciziei de imputare,
Sub acest aspect, decizia de imputare emisă în sarcina contestatorului O.V. este nelegală, așa cum corect au reținut și instanțele jurisdicționale ale Curții de Conturi.
Decizia de imputare emisă în sarcina contestatorului S.Z., revizor contabil este, de asemenea, nelegală, întrucât acesta nu a avut ca sarcină de serviciu controlul investițiilor în anul 1996, culpa fiind exclusivă a directorului economic O.V. în producerea prejudiciului, cum corect a stabilit Colegiul jurisdicțional Teleorman.
Față de considerentele arătate, recursul declarat de sucursala CEC Alexandria este nefondat.
Cu privire la recursul declarat de contestatorul O.V.
În prealabil, se constată că recursul nu a fost legal timbrat.
Conform dispozițiilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost actualizate prin H.G. nr. 752/1999, recursul declarat în cauză trebuia timbrat cu 150.000 lei taxă judiciară de timbru și 1500 lei timbru judiciar în baza O.G. nr. 32/1995.
În cauză, recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxele de timbru aferente, dar acesta nu și-a îndeplinit respectiva obligație.
Prin urmare, se impune aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, coroborate cu cele ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
În consecință, urmează a se anula recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de S.Z. și CEC SA, sucursala Alexandria, împotriva deciziei nr. 226 din 17 mai 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de O.V. împotriva deciziei nr. 226 din 17 mai 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.