Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată la data de 7 decembrie 2000, reclamantul D.Ș. a solicitat anularea deciziei nr. 102 din 20 septembrie 2000, emisă de Comisia de Contestații de pe lângă Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat c, în urma unor cereri succesive, a solicitat revizuirea vechimii în grupa superioară de muncă, precum și cuantumul drepturilor de pensie de asigurări sociale și pensie suplimentară.
În final a fost emisă decizia nr. 7088 din 22 iunie 2000, de către Oficiul Teritorial de Pensii Câmpina, prin care s-a stabilit vechimea totală în muncă, din care perioada lucrată în grupa I de muncă, perioadă de contribuție la pensia suplimentară, precum și cuantumul drepturilor de pensie, la data de 1 februarie 1992, în sumă de 7.258 lei și nu 7.260 lei, cum eronat a fost stabilit.
Urmare a modificării cuantumului pensiei, s-a stabilit în sarcina reclamantului, un debit de recuperat, în sumă de 533.951 lei, pe care acesta consideră că nu îl datorează, fiind nelegal.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 71 din 7 iunie 2002, a respins ca nefondată contestația formulată de D.Ș.
Împotriva soluției pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs la Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, reclamantul D.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează faptul că la stabilirea pensiei au fost luate în calcul, în mod eronat, perioadele lucrate în grupe superioare de muncă, precum și perioada de cotizare pentru pensia suplimentară, cu consecința calculării unor drepturi de pensie mai mici.
Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că obiectul litigiului dedus judecății îl constituie stabilirea cuantumului pensiei pentru limită de vârstă și al pensiei suplimentare, a reclamantului, în funcție de evoluția pensiei de la data stabilirii inițiale a acesteia, precum și recorelarea acestor drepturi rezultată din actele normative emise în acest scop.
Potrivit dispozițiilor art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind modul de calcul al pensiilor.
În speță, fiind în prezența unui litigiu, având ca obiect stabilirea cuantumului pensiei, potrivit art. 155 din Legea nr. 19/2000, precum și art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competența de soluționare aparține tribunalului.
Cu ocazia soluționării cauzei, instanța, în baza rolului său activ, va dispune efectuarea unei expertize de specialitate, având ca obiective: calculul cuantumului pensiei cuvenite reclamantului pe întreaga perioadă în care a desfășurat activitatea, în raport cu înscrierile din carnetul de muncă; deciziile de pensii prin care s-a revizuit vechimea în muncă sub aspectul grupei de muncă; luarea în considerare a tuturor actelor normative din perioada contestată, privind compensarea, indexarea și recorelarea pensiilor.
În raport cu cele de preced, recursul urmează a fi admis, casată sentința atacată și trimisă cauza spre competentă soluționare, Tribunalului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.Ș., împotiva sentinței civile nr. 71 din 7 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre soluționare, la Tribunalul Prahova.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.