Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 23 martie 2000, reclamantul S.A. a solicitat oligarea pârâtei D.G.M.P.S. Cluj, la recunoașterea perioadei lucrate după 18 martie 1969, ca fiind în grupa a doua de muncă, recalcularea pensiei și plata diferenței de pensie, de la 1 noiembrie 1999.
Prin sentința civilă nr. 195/2000 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă, însă prin decizia nr. 2980/2001 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, s-a admis recursul declarat de D.G.M.P.S. Cluj și acțiunea a fost respinsă.
Prin decizia nr. 151 din 9 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, Completul de 9 judecători, s-a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, s-a casat decizia nr. 2980/2001 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ și s-a trimis cauza la aceeași instanță, pentru rejudecarea recursului declarat de D.G.M.P.S. Cluj, în prezent Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 195/2000 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
În considerente s-a reținut că procedura prealabilă a fost îndeplinită, astfel încât recursul trebuie analizat pe fond.
Recurenta Casa Județeană de Pensii Cluj a criticat sentința instanței de fond, invocând Nota nr. 1974/1999 a M.M.P.S., emisă în urma apariției Deciziei nr. 87 a Curții Constituționale (M. Of. nr. 352/26.07.1999). În Nota respectivă se prevede că persoanele care la data de 1 februarie 1990 aveau calitatea de pensionari și și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1990, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I și II de muncă (Ordinul nr. 50/90 în forma inițială), beneficiază de drepturile conferite de încadrarea în grupa superioară de muncă.
În esență, recurenta susține că reclamantul nu poate beneficia de grupa superioară de muncă, deoarece la data pensionării sale, reglementările legale nu prevedeau acest lucru.
Verificând cauza în funcție de motivul de recurs, formulat în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a lucrat la S.N.T.F.M. – C.F.R. M. SA, sucursala de marfă Cluj, secția de exploatare Cluj, în locuri de muncă grele, cu condiții deosebite, care se încadrează în grupa a II-a de muncă. Acesta s-a pensionat la data de 15 decembrie 1983.
Încadrarea în grupa a II-a de muncă a fost reținută în mod corect de către curtea de apel, avându-se în vedere Ordinul nr. 50/90, Anexa I pct. 123 și Ordinul nr. 129/1990.
Prin Decizia nr. 87 din 1999 a Curții Constituționale s-a stabilit că dispozițiile art. 2 alin. (1) din D.L. nr. 68/1990, nu sunt constituționale, în măsura în care se aplică diferit celor din activitate, față de cei pensionați anterior datei apariției actului normativ.
Față de aceste dispoziții, pârâta-recurentă avea obligația să acorde reclamantului-intimat, grupa a II-a de muncă, pentru perioada lucrată după data de 18 martie 1969. Invocarea Notei nr. 1974/1999 a M.M.P.S. nu poate fi luată în considerare, aceasta reprezentând doar punctul de vedere al autorității emitente, care este contrar deciziei Curții Constituționale.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția de Muncă și Solidaritate Socială Cluj, în prezent Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 195 din 28 iunie 2000 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.