Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
O.V. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa de Pensii a județului Iași, să se dispună anularea hotărârii nr. 55 din 11 septembrie 2002, prin care Comisia constituită pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de acest act normativ, ca nelegală.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada aprilie 1944 - septembrie 1945 a fost nevoit să se refugieze împreună cu tatăl său din localitatea de domiciliu, în județul Gorj, pentru motive etnice, ca urmare a ultimatumului sovietic. Că, deși a dovedit cu actele prezentate că îndeplinește toate cerințele legale pentru stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, modificată prin O.U.G. nr. 242/2000 și completată prin Legea nr. 367/2001, funcționarii pârâtei i-au respins cererea.
Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 113/CA din 2 decembrie 2002, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că din înscrisurile anexate în dosar nu rezultă că reclamantul a fost strămutat sau refugiat, iar martorii care au dat declarații autentificate la notar, nu au dovedit cu acte că s-au aflat în aceeași situație cu acesta.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul O.V.
În sprijinul recursului, acesta a depus în dosar o serie de înscrisuri oficiale care confirmă justețea susținerilor sale din acțiune, precum și hotărârea nr. 545 din 25 februarie 2003, adoptată de către Comisia constituită pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, în cadrul pârâtei Casa de Pensii a județului Iași.
Prin hotărârea respectivă a fost admisă cererea reclamantului, stabilindu-se calitatea sa de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
S-a precizat în partea finală a actului că drepturile se acordă cu data de 1 februarie 2003, pentru perioada 17 martie 1944 6 martie 1945.
Noul act administrativ este de natură să demonstreze temeinicia afirmațiilor făcute de reclamant în acțiune și susținute cu înscrisurile și declarațiile autentice ale martorilor, în legătură cu realitatea refugiului familiei O., pentu motive etnice, în intervalul 17 martie 1944 - 6 martie 1945.
Actul rămâne, însă, nelegal în privința datei de la care se acordă drepturile recunoscute de lege, reclamantului.
Aceste drepturi sunt cuvenite, potrivit legii, cu începere de la 1 august 2002, stabilită în raport cu data formulării cererii inițiale, 22 iulie 2002, care ulterior a fost admisă, iar nu de la data de 1 februarie 2003, cum greșit s-a prevăzut în dispozitivul hotărârii nr. 545 din 25 februarie 2002.
Ținând seama de considerentele expuse, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința. În fond, va fi admisă acțiunea, cu consecința anulării hotărârii nr. 55 din 11 septembrie și obligării pârâtei să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, începând cu data de 1 august 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de O.V., împotriva sentinței nr. 113/CA din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel Iași.
Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul O.V.
Anulează hotărârea nr. 55 din 11 septembrie 2002 și obligă pe pârătă să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, începând cu data de 1 august 2002.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.