Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 7 decembrie 2002, reclamantul R.N., magistrat pensionar, a solicitat, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 5 din Legea nr. 29/1990 obligarea Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție la actualizarea corectă și legală a pensiei de serviciu, în raport cu nivelul salariilor de bază și sporurile aferente prevăzute de legea magistraților în activitate - după fiecare majorare de salariu - conform prevederilor art. 103 alin. (1) și (5) din Legea nr. 92/1992.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului să comunice Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale noul cuantum corectat al pensiei de serviciu pentru a proceda la plata diferențelor restante indexate în raport cu rata inflației în perioada 1 noiembrie 2000 – 31 decembrie 2002, însumând 24 de luni.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 28 din 15 ianuarie 2002 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a Conflicte și litigii de muncă, reținând, în esență, că litigiul dintre părți are natura unui conflict de muncă în sens larg și nu există nici o dispoziție legală care să atribuie astfel de litigii în competența secțiilor de contencios administrativ a curților de apel. În sprijinul soluției s-au invocat și dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ. și faptul că prevederile art. 42 din O.U.G.nr. 177/2002 se referă la modul de stabilire a drepturilor salariale, iar nu la pensia de serviciu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul-reclamant R.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, recurentul a susținut că în mod greșit curtea de apel s-a dezinvestit în favoarea Tribunalului București, deoarece obiectul acțiunii nu se încadrează în nici una din categoriile de litigii enumerate în art. 155 lit. a) - g) din Legea nr. 19/2000. Că, instanța de judecată trebuia să examineze în fond cererea, conform dispozițiilor art. 42 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 177/2002, care a intrat în vigoare după data sesizării curții.
Recursul este fondat.
Din expunerea rezumativă a acțiunii, rezultă că obiectul acesteia constă în pretenția reclamantului R.N., magistrat pensionar, de a se constata refuzul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție de a-i recunoaște și acorda drepturile prevăzute de lege pentru magistrații pensionari privind luarea în calcul la stabilirea indemnizației de încadrare a adaosului pentru vechimea în magistratură stabilit prin O.G. nr. 83/2000, precum și a sporului pentru condiții de muncă deosebite, prevăzut în art. 43 din Legea nr. 50/1996.
Prin aceeași acțiune, reclamantul a cerut obligarea pârâtului să comunice Casei Naționale de Pensii noul cuantum, corectat, al pensiei de serviciu în vederea plății diferențelor restante indexate în raport cu rata inflației.
Este vorba de exercitarea unor atribuții conferite prin lege Ministerului Public ca autoritate publică centrală de specialitate, în legătură cu care reclamantul invocă refuzul nejustificat de rezolvare a cererii, întemeindu-și acțiunea pe prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Cu un asemenea obiect, cererii îi sunt aplicabile dispozițiile legii organice mai sus menționate, precum și prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., conform cărora, curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Ținând seama de aceste considerente și apreciind că este nelegală măsura de declinare a competenței, ca urmare a calificării greșite dată litigiului, urmează a se admite recursul.
Pe cale de consecință, va fi casată sentința și trimisă cauza aceleiași instanțe în vederea soluționării ei în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.N. împotriva sentinței civile nr. 28 din 15 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre soluționare la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.