Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 18 mai 2001, reclamanta SC H. SRL Sighișoara a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș și Garda Financiară Mureș, solicitând anulararea deciziei nr. 10/2001 și a procesului-verbal de control nr. 22 din 31 ianuarie 2001 și exercitarea de plată a sumei de 11.138.403 lei, reprezentând T.V.A. și a sumei de 2.158.083 lei, majorări de întârziere.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal întocmit de Comisia Gărzii Financiare Mureș s-a considerat că societatea nu a respectat normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000 și a dedus în mod nejustificat T.V.A. Reclamanta a invocat nelegalitatea controlului care s-a realizat în lipsa reprezentanților săi și pentru o perioadă care mai fusese deja controlată. Referitor la fondul constatărilor, reclamanta susține că a prezentat originalele facturilor, care constituie documente justificative pentru deductibilitatea T.V.A., potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 17/2000.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ ,prin sentința civilă nr. 168 din 10 iulie 2001, a admis acțiunea, a anulat actele administrative contestate și a exonerat-o pe reclamantă, de plata sumelor imputare.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș, susținând, în esență, că instanța a considerat în mod greșit că, reconstituind factura nr. 6380745 din 30 iunie 2000, suma înscrisă în factură ca T.V.A., este deductibilă; cu privire la factura nr. 4348598 din 20 iulie 2000, prezentarea ulterioară controlului acesteia este lipsită de relevanță; cu privire la suma de 3862.756 lei înscrisă pe bonurile fiscale emise de unitățile de desfacere a carburanților auto, instanța în mod eronat le-a reținut ca fiind valabile, în lipsa unor mențiuni esențiale; cât privește facturile emise pentru masa servită, societatea nu a făcut dovada că în aceste facturi nu s-a inclus valoarea unor produse de tutun sau băuturi alcoolice.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii instanței de fond, se referă în principiu la faptul că societatea nu a prezentat în timpul controlului, documente justificative.
Controlul efectuat de Garda Financiară s-a efectuat în lipsa reprezentantului legal al societății, încălcându-se prevederile O.G. nr. 70/1997.
În aceste condiții, nu i se poate imputa intimantei-reclamante prezentarea actelor în fața instanței.
Referitor la susținerea privitoare la facturile depuse în copie, s-a dovedit că factura fiscală nr. 6380745 din 30 iunie 2000, emisă de SC C. Mureș a fost expediată de această societate, prin poștă, însă nu a ajuns la destinatar. Pentru acest motiv s-a procedat la reconstituirea ei, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 82/1991, art. 26.
Chiar dacă reclamanta nu a făcut mențiunea „reconstituit”, a procedat la efectuarea unei copii de pe exemplarul furnizorului, pe care acesta a precizat: „conform cu originalul”, fiind semnată și ștampilată de emitente. Așa fiind, acest document îndeplinește cerințele impuse de deductibilitate, prevăzută de pct. 10.12 lit o) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000.
Cu privire la cealaltă factură depusă în copie, emisă de SC A. SA Hunedoara, cu nr. 4348598 din 20 iulie 2000, aceasta a fost prezentată în original, în fața instanței de fond.
În legătură cu critica privitoare la bonurile fiscale emise de unitățile de desfacere a carburanților auto, în mod eronat instanța de fond a apreciat că lipsa mențiunilor de pe acestea a fost suplinită prin întocmirea foilor de parcurs și a bonurilor de intern, din care rezultă că întreaga cantitate de benzină achiziționată a fost folosită exclusiv în interesul și pentru nevoile societății.
Cu privire la dreptul de deductibilitate al societății pentru T.V.A., diferența unor facturi emise pentru masa servită, în mod corect instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada includerii în acestea, de țigări și băuturi alcoolice, susținerea organului de control fiind o simplă prezență.
Ultima critică, referitoare la calitatea de salariat a d-lui M.A., administratorul societății comerciale reclamante, dovada acestei calități a fost făcută în fața instantei de fond și ca urmare, în mod corect s-a reținut dreptul de deducere a T.V.A.
Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de pârâtă se va respinge ca nefondat.
Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea recurenților la plata sumei de 2.700.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, întrucât intimata nu a depus originalul documentelor justificatoare, urmează să-și valorifice pretențiile pe calea unei acțiuni separate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș, împotriva sentinței nr. 168 din 10 iulie 2001 a Curții de Apel Târgu Mure, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.