O M Â N I A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 14 martie 2001, reclamantul N.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, a solicitat să se stabilească faptul că, în urma pensionării, pârâtul trebuia să-i acorde drepturile bănești cu titlul de ajutor, în valoare de 19.765.866 lei, că din această sumă s-a achitat numai suma de 10.952.942 lei, pârâtul să fie obligat la plata diferenței de 8.812.924 lei și să se actualizeze această sumă, până la data punerii în executare a hotărârii.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, arătând că diferența de plată solicitată reprezintă impozitul virat la bugetul statului.
Prin sentința civilă nr. 240/2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, au fost respinse acțiunea și cererea de chemare în garanție.
Instanța a reținut că impozitarea ajutorului acordat reclamantului, cu ocazia trecerii în rezervă la data de 30 noiembrie 1999, este legală, conformă dispozițiilor art. 70 din O.G. nr. 73/1999, întrucât petentul a încasat ajutorul în luna ianuarie 2000; că ajutorul fiind calculat pe baza soldei lunare brute, impozitul a fost legal reținut.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că dreptul la ajutorul acordat în baza art. 31 din Legea nr. 138/1999, s-a născut la data trecerii în rezervă, 30 noiembrie 1999 și ajutorul este neimpozabil, stabilit în raport cu solda lunară brută avută la momentul pensionării.
Verificând cauza în funcție de motivul de recurs, formulat în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea reține următoarele:
Reclamantul a fost trecut în rezervă prin Ordinul nr. 767 din 18 noiembrie 1999, începând cu data de 30 noiembrie 1999, prin aplicarea art. 85 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 80/1995.
Din ajutorul stabilit, de 19.765.866 lei, conform art. 31 din Legea nr. 138/1999, s-a reținut impozit și suma de 10.952.942 lei a fost achitată petentului la data de 26 ianuarie 2001.
Dreptul la ajutorul acordat în temeiul art. 31 din Legea nr. 138/1999, s-a născut la data trecerii în rezervă, 30 noiembrie 1999. Modalitatea de calcul și baza de referință, deci cuantumul ajutorului, trebuie avute în vedere în funcție de legea în vigoare în momentul plății sumelor.
Astfel, O.G. nr. 73/1999, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2000, prevede în art. 70 că se aplică veniturilor realizate începând cu această dată.
Întrucât plata ajutorului s-a efectuat în luna ianuarie 2000, rezultă că venitul respectiv a fost realizat de recurent în luna ianuarie 2000 și este supus impozitării prevăzute de O.G. nr. 73/1999. Acest act normativ a prevăzut expres în art. 86 alin. ultim, că la data intrării sale în vigoare se abrogă orice dispoziții contrare. Ordonanța instituie impozitarea plăților compensatorii și a ajutoarelor acordate în baza O.G. nr. 7/1998, având la bază venituri brute - art. 86, coroborat cu art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 și menționează în mod expres la art. 6 lit. f), că sunt scutite de impozit pe venit, numai plățile compensatorii și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate cadrelor militate la trecerea în rezervă.
Cum ajutorul acordat recurentului a fost stabilit în raport cu solda lunară brută, în baza art. 31 din Legea nr. 138/1999, text abrogat prin art. 86 alin. ultim din O.G. nr. 73/1999, în mod corect intimatul-pârât a reținut impozitul prevăzut de lege și l-a virat bugetului de stat.
Faptul că plata s-a efectuat în luna ianuarie 2000 și nu în cursul lunii decembrie 1999, nu este imputabil intimatului, deoarece prin Legea nr. 36/1999, a bugetului de stat pe anul 1999, Ministerul Apărării Naționale nu a avut alocate de la buget, fonduri pentru plata ajutoarelor stabilite în baza Legii nr. 138/1999.
În art. 69 al Legii nr. 138/1999 se prevede că „acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege, se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor și instituțiilor centrale prevăzute la art. 1”. În măsura în care Ministerul Apărării Naționale a primit fonduri cu această destinație de la bugetul statului, în luna ianuarie 2000 a efectuat plata datorată.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul N.C., împotriva sentinței civile nr. 240/F din 23 octombrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.