Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14 noiembrie 2002, SC I. SRL Suceava a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților Guvernul României, Adrian Năstase – Primul ministru, Ministerul Dezvoltării și Prognozei, L.C. și M.D., ministru și respectiv secretar de stat la Ministerul Dezvoltării și Prognozei, Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Est, A.C., director al agenției sus-menționate și președintele comisiei de evaluare și selecție a proiectelor pentru licitația „Program Phare 2000, coeziune economică și socială, dezvoltarea resurselor umane”, în contextul restructurării industriale, sesiunea octombrie 2001.
Reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea actului administrativ de autoritate de specialitate (norme metodologice ), partea referitoare la criteriul celor 67 puncte pentru selectarea proiectelor în vederea finanțării licitației Program Phare 2000, act emis de Ministerul Dezvoltării și Prognozei, intitulat „metodologie de evaluare”, precum și recunoașterea dreptului societății de a primi grantul solicitat pentru proiectul depus în vederea finanțării și obligarea pârâților, în solidar, la repararea pagubei cauzate de 514.000 Euro, plus dobânda de 8% pe an.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în luna octombrie 2001,a depus un proiect pentru care a solicitat finanțarea, prin grant în cadrul Programului Phare 2000, coeziune economică și socială, dezvoltarea resurselor umane.
Cererea societății a fost respinsă prin scrisoarea nr. 1288 din 4 iulie 2002, emisă de Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Est, cu motivația că, proiectul „a întrunit un punctaj inferior pragului minim de 67 puncte stabilit de către Delegația Comisiei Europene în România”.
Criteriul celor 67 de puncte , stipulat în „Metodologia de evaluare”, elaborată și aprobată de Ministerul Dezvoltării și Prognozei și Delegația Comisiei Europene, a fost introdus după depunerea proiectelor, fără a fi prevăzut în ghidul solicitantului, care constituie baza legală a procedurilor.
Reclamanta a mai precizat că prin introducerea unui nou criteriu de selectare, care a determinat eliminarea proiectului societății, s-a comis o ilegalitate, întrucât, conform actelor normative care reglementează procedurile de depunere, evaluare și selectare a proiectelor, acestea se desfășoară exclusiv pe baza condițiilor și criteriilor publicate în Practical Guide, cerințe care, în nici un caz, nu pot fi schimbate după depunerea proiectelor.
Prin sentința nr. 175 din 18 decembrie 2002, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ ,a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, întrucât acțiunea vizează metodologia de evaluare și selectare a proiectelor depuse în vederea obținerii finanțării din fonduri comunitare, norme metodologice aprobate de Delegația Comisiei Europene în România, actul contestat este exceptat cenzurii instanței de contencios administrativ.
Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, nu pot fi atacate în justiție, între altele, actele referitoare la interpretarea și executarea actelor internaționale la care România este parte.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC I. SRL Suceava, invocând cazurile de modificare prevăzute de art. 307 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii, este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii, iar instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, fără a se pronunța asupra stabilirii naturii juridice reale a actelor la care face referire art. 2 din Legea nr. 29/1990.
Astfel, reclamanta a arătat că textul de lege sus-menționat nu-și găsește aplicare, întrucât potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990 sunt exceptate controlului în contencios actele de o natură specială, care privesc cerințe superioare ale societății, respectiv actele de guvernământ, în cadrul cărora se cuprind toate măsurile luate pentru ocrotirea unui interes general privitor la ordinea publică, la siguranța statului, internă sau externă sau la alte cerințe de ordine superioară.
Referitor la înscrisul a cărui anulare s-a solicitat, reclamanta a precizat că acesta este un act administrativ ordinar, care nu întrunește natura și caracteristicile actului de guvernământ, nefiind necesar și introdus ilegal, în contradicție cu normele după care trebuia să se desfășoare licitația.
Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, susținerile reclamantei privind admisibilitatea acțiunii, în raport de natura juridică a actului contestat, nu au suport legal.
Pentru ca o instanță să poată decide asupra unei cereri cu privire la drepturi și obligații, este necesar ca ea să fie competentă să analizeze atât chestiunile de fapt, cât și normele de drept aplicabile litigiului cu care a fost învestită.
În cauză, instanța a reținut, în mod justificat, că nu este competentă să hotărască asupra anulării actului contestat și a cererilor conexe, normele europene – în categoria cărora se cuprinde și înscrisul în litigiu – nefiind supuse cenzurii instanțelor românești.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, criteriul celor 67 de puncte stipulat în metodologia specială de evaluare din punct de vedere tehnic și financiar, utilizată pe parcursul întregului proces de evaluare, a fost propus de Ministerul Dezvoltării și Prognozei și aprobat de delegația Comisiei Europene în România prin adresa nr. 563 din 27 noiembrie 2001.
Așadar, Curtea reține că metodologiei de evaluare care aplică, de fapt, criteriile stabilite inițial în Ghidul Solicitantului, nu-i sunt aplicabile dispozițiile legislației românești. Constituind un act adoptat de Comisia Uniunii Europene, dreptul de a-l cenzura aparține forurilor competente din cadrul Uniunii Europene.
În consecință, Curtea constată că nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al instanței de a judeca, astfel cum a pretins reclamanta, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC I. SRL Suceava împotriva sentinței nr. 175 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică astăzi 21 mai 2003.