Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 49 din 25 februarie 2003 Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială și de contencios administrativ a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul J.Gh. împotriva fostului Minister de Interne, actualmente Ministerul Administrației și Internelor.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că reclamantul a contestat raportul nr. 070255 din 1 martie 2002 întocmit de Corpul de control al ministrului de interne și actul nr. 107442 din 17 septembrie 2002 prin care i s-a respins contestația formulată împotriva măsurii de sancționare luată împotriva sa.
Respingând acțiunea ca inadmisibilă, instanța de fond a motivat că reclamantul nu a invocat nici un drept recunoscut de lege care să-i fi fost vătămat prin actele administrative atacate.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul, susținînd că instanța de fond a dat o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea prevederilor legale care recunosc dreptul funcționarilor publici de a contesta legalitatea sancțiunilor disciplinare aplicate (art. 304 pct. 9 din C.proc.civ.).
Recursul este întemeiat.
Este necontestat că recurentul–reclamant, prin acțiunea formulată la data de 14 octombrie 2002 a contestat actele administrative prin care s-a luat și menținut sancțiunea disciplinară împotriva sa: retrogadarea din funcție, precum și actul care a stat la baza acestora: raportul întocmit de Corpul de control al ministrului de interne.
Potrivit prevederilor art. 61 alin.(3) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. din polițistul nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului ori a dispoziției de sancționare”.
Or, instanța de fond, respingând acțiunea ca inadmisibilă cu motivarea că recurentul reclamant nu a invocat și nu ar avea un drept recunoscut de lege care să-i fi fost vătămat, a ignorat prevederile legale citate mai sus și dreptul acestuia de a contesta o sancțiune disciplinară pretins nelegală.
Procedând în acest mod, Curtea de apel a pronunțat o soluție greșită, ca urmare a încălcării dispozițiilor legale arătate mai sus, astfel că recursul va fi admis, sentința va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca celelalte susțineri ale recurentului să fie cercetate ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de J.Gh. împotriva sentinței civile nr. 49 din 25 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2004