Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Brașov la data de 25 februarie 2002, reclamantul T.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Camera Notarilor Publici Brașov, anularea hotărârii nr. 1 din 26 ianuarie 2002 a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România și a hotărârii nr. 1 din 8 august 2001 a Consiliului de Disciplină al Camerei Notarilor Publici Brașov, iar în subsidiar a solicitat schimbarea sancțiunii disciplinare „suspendare din funcție pe o durată de patru luni” prevăzută de art. 41 lit. c) din Legea nr. 36/1995 cu sancțiunea „amenda” prevăzută de art. 41 lit. b) din sus-numita lege.
În motivarea acțiunii s-a susținut nelegalitatea sancțiunii aplicate reclamantului, în condițiile în care Nota de control înregistrată la Camera Notarilor Publici Brașov sub nr. 219 din 27 martie 2001, întocmită în baza Dispoziției nr. 37 din 2 martie 2001 a Președintelui Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România nu conține nici un fel de propuneri de măsuri. Doar Nota de control înregistrată sub nr. 266 din 6 aprilie 2001, referitoare la aceeași perioadă supusă controlului, face mențiunea propunerii de sancționare a reclamantului.
Pe de altă parte, se învederează că cele două hotărâri atacate au fost date cu încălcarea prevederilor art. 104 din Legea nr. 36/1995 raportate la dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu cuprind motivele pe care se sprijină și au ca obiect de analiză fapte prescrise ca abateri disciplinare.
În ceea ce privește fondul raportului litigios, considerentele acțiunii susțin caracterul excesiv al sancțiunii suspendării, faptul că măsura a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 36/1995.
Referindu-se la faptele constatate de organul de control se arată că acestea nu au produs prejudicii clienților, iar o parte dintre ele reprezintă erori de apreciere și interpretare, inerente activității profesionale a fiecărui birou notarial.
S-a mai susținut că rezultatele controlului nu se înscriu încadrării art. 39 din Legea nr. 36/1995, respectiv întârziere sau neglijență în efectuarea lucrărilor și cu atât mai puțin a unui comportament care să aducă atingere onoarei sau probității profesionale.
Prin sentința civilă nr. 53/E din 21 mai 2002, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea hotărârii nr. 1/26 ianuarie 2002 a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România și a hotărârii nr. 1 din 8 august 2001 a Consiliului de Disciplină al Camerei Notarilor Publici Brașov. A dispus schimbarea sancțiunii disciplinare de suspendare din funcție pe o durată de patru luni, prevăzută de art. 41 lit. c) din Legea nr. 36/1995, cu sancțiunea amenzii de 200.000 lei, prevăzută de art. 41 lit. b) din aceeași lege. A obligat pe reclamant să plătească pârâtei suma de 997.260 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut netemeinicia hotărârilor atacate, în sensul că măsura suspendării din funcție se dovedește excesivă în raport de abaterile săvârșite de reclamant și că pentru alte abateri, mult mai grave decât cele prevăzute la art. 39 lit. a), legiuitorul a instituit gradual, în art. 40, sistemul sancționator.
S-a mai reținut că actele probatorii nu conduc la concluzia dezavuării publice a reclamantului, a săvârșirii unor fapte incompatibile onoarei și probității profesionale.
Împotriva sentinței civile sus-menționate au declarat recurs atât Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Camera Notarilor Publici Brașov, precum și T.V.
În recursul declarat de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Camera Notarilor Publici Brașov s-a susținut, referitor la sancțiunea reținută de către instanța de judecată, că aceasta este mult prea blândă în raport de abaterile grave și repetate reținute în sarcina reclamantului.
S-a mai susținut că reclamantul a tratat cu superficialitate actele pe care le-a încheiat, demonstrând neglijență cu privire la efectuarea lucrărilor și, din această cauză nenumărate persoane s-au adresat organelor de justiție, respectiv instanțe de judecată și parchet pentru a-și recupera prejudiciile cauzate de către reclamant.
În recursul declarat de T.V., acesta a susținut, în esență, că instanța de judecată nu avea posibilitatea de a schimba sancțiunea disciplinară, că hotărârile atacate sunt nelegale întrucât nu s-a respectat condiția obligatorie a cercetării prealabile, că hotărârea Consiliului Uniunii nr. 1/2002 nu conține motivele care au stat la baza luării acestei hotărâri și că instanța în mod greșit a reținut că neregulile constatate cu ocazia controalelor efectuate constituie abateri disciplinare.
Analizând recursul declarat de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și de Camera Notarilor Publici Brașov, se constată că acesta este întemeiat.
Din analiza acțiunii introductive se reține că recurentul a solicitat instanței de fond anularea hotărârii nr. 1 din 8 august 2001 a Consiliului de Disciplină al Camerei Notarilor Publici Brașov și a hotărârii nr. 1 din 26 ianuarie 2002 a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva primei hotărâri menționate, iar în subsidiar, aplicarea unei sancțiuni mai blânde, fapt care, în realitate, s-a întâmplat, prin schimbarea sancțiunii disciplinare de suspendare din funcție pe o durată de patru luni, cu sancțiunea amenzii de 200.000 lei.
În privința situației de fapt, se reține că în perioadele 2 februarie 2001 – 3 februarie 2001 și 3 martie 2001 – 12 martie 2001, au avut loc la biroul notarial al recurentului-reclamant T.V. două controale succesive cu caracter profesional administrativ, care au avut ca scop verificarea legalității actelor întocmite de către acesta, rezultatele controalelor materializându-se în notele nr. 137/23 februarie 2001 și nr. 219/27 martie 2001, note înregistrate la Camera Notarilor Publici Brașov.
Având în vedere abaterile reținute în sarcina reclamantului, consemnate în cele două note sus-menționate, Colegiul director a procedat, în temeiul art. 31 și 32 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și activității notariale nr. 36/1995, la efectuarea unei cercetări prealabile, înregistrată la Camera Notarilor Publici Brașov cu nr. 251 din 5 aprilie 2001.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, notarul public T.V. a fost ascultat în cadrul cercetării prealabile, iar prin adresele nr. 133 din 12 aprilie 2001 și 130 din 5 aprilie 2001 acesta a făcut o serie de precizări la actul intitulat cercetare prealabilă întocmit de către Colegiul director.
Aceste aspecte infirmă susținerile recurentului T.V. formulate în cuprinsul motivelor de recurs și în concluziile scrise depuse la dosar în sensul că, în cauză, nu ar fi fost efectuată cercetarea prealabilă.
Urmare a sesizării de către Colegiul director, Consiliul de disciplină al Camerei Notarilor Publici Brașov a procedat la judecarea reclamantului, fiind adoptată hotărârea nr. 1 din 18 august 2001 prin care acesta a fost sancționat cu suspendarea din funcție pe o perioadă de 4 luni.
Contestația formulată de reclamant împotriva hotărârii sus-menționate a fost respinsă de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România prin hotărârea nr. 1 din 21 ianuarie 2003 și menținută sancțiunea aplicată de către Consiliul de disciplină al Camerei Notarilor Publici Brașov.
Cele două hotărâri contestate au fost adoptate cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv a prevederilor Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 coroborate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995.
Astfel, controalele profesional-administrative de la biroul reclamantului s-au efectuat în baza dispozițiilor președintelui Uniunii, în cauză a fost efectuată cercetarea prealabilă, iar cele două hotărâri adoptate sunt motivate și susținute prin faptele reținute în sarcina reclamantului.
Din analiza probatoriului existent la dosar, rezultă că abaterile săvârșite de notarul public T.V. sunt numeroase și grave, justificând sancțiunea aplicată acestuia, care oricum nu se ridică la maximul prevăzut de lege.
Abaterile respective nu pot fi apreciate ca inerente activității desfășurate în orice birou notarial, ci ele reprezintă încălcări grave și repetate ale legislației în vigoare prin efectuarea deficitară a lucrărilor notariale și prin prejudiciile create datorită tratării cu superficialitate a actelor încheiate, ignorându-se consecințele juridice pe care acestea le pot produce ulterior.
Față de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotărârea nr. 1 adoptată la 26 ianuarie 2002 de către Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România și implicit hotărârea nr. 1 din 8 august 2001 pronunțată de către Consiliul de Disciplină al Camerei Notarilor Publici Brașov sunt legale și temeinice, recursul declarat de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și de Camera Notarilor Publici Brașov urmează să fie admis, cu consecința casării sentinței atacate și pe fond a respingerii acțiunii formulate de reclamantul T.V.
Având în vedere considerentele reținute de instanță și pentru care recursul declarat de pârâte a fost admis, motivele de casare invocate de notarul public T.V. se rețin a fi nefondate, situație în care recursul declarat de acesta urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și de Camera Notarilor Publici Brașov împotriva sentinței civile nr. 53/F/CA din 21 mai 2002 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea formulată de T.V.
Respinge ca nefondat recursul declarat de T.V. împotriva aceleiași sentințe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2003.