Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la data de 27 iunie 2002 și completată la 2 octombrie 2002, reclamanta Uniunea Națională a Patronatului a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Economic și Social, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea actului de validare al celui de al nouălea membru al plenului Consiliului Economic și Social, propus din partea părții patronale, astfel cum s-a hotărât prin procesul-verbal al ședinței plenului Consiliului Economic și Social din data de 29 mai 2002; anularea refuzului de a lua în discuție propunerea reclamantei de a nominaliza un membru din partea patronală, în plenul Consiliului Economic și Social și obligarea Consiliului Economic și Social. de a relua procedura de validare pentru cel de-al nouălea loc în plen, propus din partea părții patronale.
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
Consiliul Economic și Social este un organism tripartit care, potrivit dispozițiilor art. 13 lit. c) din Legea nr. 109/1997, se constituie dintr-un număr de 27 membri, din care nouă sunt propuși de Guvern, nouă de organizațiile sindicale și alți nouă de organizațiile patronale cu reprezentativitate națională, iar mandatul unui membru al Consiliului Economic și Social este de 4 ani, cu posibilitatea de reînnoire.
Reclamanta a arătat că a beneficiat de reprezentativitate conform Legii nr. 130/1996, prin sentința nr. 29/F din 27 mai 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a obținut confirmarea reprezentativității la nivel național și cu toate acestea, când a avut loc ședința plenului de constituire a Consiliului Economic și Social, pentru a face propunere de numire a unui membru în acest Consiliu, plenul Consiliului Economic și Social a refuzat să primească propuneri din partea reclamantei Uniunea Națională a Patronatului Român.
La data de 29 mai 2002, după ce se decisese nelegal că reclamanta nu poate face propunerea, s-a decis că al nouălea loc din partea părții patronale să fie ocupat în felul următor – de dl. I.H., membru U.G.I.R. pentru perioada 1 iunie 2002 – 31 decembrie 2003; de la 1 ianuarie 2004 – 31 mai 2005, dl. M.D., membru C.N.I.P.M.M.R.; de la data de 1 iunie 2005 – 31 decembrie 2006 să fie ocupat de Ș.V., membru U.G.I.R.
Reclamanta a arătat că această hotărâre este nelegală, deoarece potrivit art. 15 din Legea nr. 109/1997, mandatul unui membru al Consiliului Economic și Social este pe o perioadă de 4 ani, cu drept de reînnoire, adică acest mandat este indivizibil, nefracționabil.
În completarea acțiunii, reclamanta a solicitat și anularea hotărârii nr. 51 a Plenului Consiliului Economic și Social, din data de 29 mai 2002, arătând că prin hotărârea respectivă s-ar fi validat o singură persoană ca al nouălea membru pe o perioadă de 4 ani, când, în realitate, voința părților a fost exprimată prin vot la 29 mai 2002 și consemnată în procesul-verbal al ședinței, înregistrat sub nr. 1518 din 31 mai 2002.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1018 din 30 octombrie 2002 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Națională a Patronatului Român, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Economic și Social și a anulat actul de validare al celui de al nouălea membru al plenului Consiliului Economic și Social, așa cum a fost hotărât prin procesul-verbal din 29 mai 2002 al ședinței plenului.
A anulat hotărârea nr. 51 din 29 mai 2002 a plenului Consiliului Economic și Social și a obligat Consiliul Economic și Social să reia procedura de validare pentru cel de-al nouălea membru în plen.
A respins ca rămasă fără obiect cererea privind refuzul de a lua în discuție propunerea reclamantei de a nominaliza un membru din partea patronală în plenul Consiliului Economic și Social.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că acordul părților privind rotația pentru ocuparea locului nouă al organizației patronale încalcă dispozițiile art. 15 din Legea nr. 109/1997, iar hotărârea Plenului Consiliului Economic și Social, de validare ca membru al Plenului, a domnului H.I. este în contradicție cu acordul părților exprimat la 29 mai 2002, acord nelegal, astfel cum s-a reținut anterior.
S-a mai reținut că președintele Consiliului Economic și Social trebuie să convoace membrii Consiliului Economic și Social într-o nouă ședință statutară, pentru soluționarea legală a acestei situații.
Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs Consiliul Economic și Social.
Recurentul a susținut, în esență, că votul Plenului a fost exprimat numai cu privire la propunerea ca dl. H.I. să ocupe cel de al nouălea loc al părții patronale, că Hotărârea nr. 51/2002 a fost adoptată de către Plen și nu de către Președintele Consiliului Economic și Social și că Uniunea Națională a Patronatului Român nu a suferit nici o vătămare a unui drept recunoscut de lege, întrucât la data numirii celui de al nouălea membru, aceasta nu făcuse dovada reprezentativității sale la nivel național.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 23(1) din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Consiliului Economic și Social existent la dosar, procesul-verbal întocmit pe baza stenogramei și semnat de referent este documentul prin care se materializează hotărârile luate de Plen, ca expresie a manifestării de voință a Consiliului Economic și Social în problemele cu care acesta este confruntat și în legătură cu care este competent.
Din lectura procesului verbal al ședinței Plenului Consiliului Economic și Social din 29 mai 2002, rezultă că „Plenul aprobă propunerea făcută și este de acord cu rotația propusă de partea patronală”.
Așadar, susținerea recurentului că plenul nu a votat pentru ocuparea celui de al 9-lea loc prin rotație, este contrară evidenței și propriilor documente ale Consiliului Economic și Social.
În acest context, se reține că hotărârea nr. 51 din 29 mai 2002 este contrară manifestării de voință a Plenului Consiliului Economic și Social și atestă o altă situație de fapt, decât cea care rezultă din documentele primare.
În sentința atacată s-a reținut corect că hotărârea sus-menționată nu a fost expresia manifestării de voință a Plenului Consiliului Economic și Social, care a votat cu totul altceva, ci a fost expresia manifestării de voință a președintelui Consiliului Economic și Social, care susține că apoi a explicat-o membrilor Consiliului Economic și Social. Acest procedeu este în vădită contradicție cu modalitatea de adoptare a hotărârilor Consiliului Economic și Social, astfel cum aceasta este prevăzută în art. 27 alin. (1) și 2 ale Legii nr. 109/1997, o asemenea procedură de validare fiind în afara legii.
În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că intimata Uniunea Națională a Patronatului Român nu a suferit nici o vătămare a vreunui drept recunoscut de lege, se reține că aceasta a obținut confirmarea reprezentativității la nivel național, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 29/F din 27 mai 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.
În consecință, Uniunea Națională a Patronatului Român este direct interesată și are dreptul să pretindă ca Consiliul Economic și Social, organismul care o reprezintă, să fie corect constituit, cu respectarea legii, având de asemenea interesul și dreptul ca, prin reluarea procedurii de validare, să încerce să obțină numirea unui reprezentant personal în acest organism.
Având în vedere considerentele prezentate, faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică, iar motivele de recurs invocate nu sunt de natură să ducă la casarea acesteia, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Economic și Social împotriva sentinței civile nr. 1018 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2003.