Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 5 iunie 2002, reclamanta B.C. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție, solicitând anularea dispoziției emise de aceasta cu nr. 3773 din 27 martie 2002, prin care a fost sancționată cu avertisment și a Ordinului nr. 48 din 30 aprilie 2002, prin care i-a fost respinsă contestația împotriva acestei dispoziții, precum și a Ordinului nr. 52 din 17 mai 2002, prin care a fost sancționată cu trecerea într-o funcție inferioară pe o perioadă de 12 luni. Totodată, reclamanta a solicitat repunerea în funcție și plata drepturilor cuvenite.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că nici una dintre sancțiuni nu se justifică, faptele reținute în sarcina sa nefiind probate în mod cert, ci preluate și consemnate ca atare, în urma sesizărilor adresate conducerii Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, fără a se verifica și proba vinovăția sa.
Prin sentința civilă nr. 1136 din 26 noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea reținând că atât din rapoartele comisiei disciplinare, cât și din raportul de control intermediar al Curții de Conturi au rezultat o serie de deficiențe în activitatea Direcției condusă de reclamantă și care justifică pe deplin măsurile sancționatorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta B.C., invocând drept temei dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Recurenta a susținut că, în mod greșit, s-au reținut în sarcina sa abaterile pentru care a fost sancționată, deși nu s-au administrat probe concludente în acest sens.
Astfel, greșit s-a reținut că din vina sa s-ar fi raportat cu întârziere statistica semestrială privind situația numerică a personalului din instituție, lucrare care nu cădea în sarcina sa, ci a șefului Serviciului Resurse Umane; greșit s-a reținut că nu ar fi întocmit fișele postului pentru directorul economic și șeful serviciului financiar, acestea fiind realizate la data controlului – mai puțin semnate, situație care nu poate fi considerată drept o abatere gravă; tot greșit s-a reținut că ar fi informat eronat conducerea instituției cu privire la depășirea unor cheltuieli aferente convorbirilor telefonice, cifrele folosite pentru fundamentarea opiniei fiind aceleași cu ale directorului de audit; în fine în ce privește neimplicarea în întocmirea, prezentarea și susținerea la Ministerul Finanțelor Publice a proiectului P.N.A.R. și-a îndeplinit obligațiile în legătură cu fundamentarea bugetului Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție – parte componentă a lucrării.
Recursul este fondat.
Prin Dispoziția nr. 3733 din 27 martie 2002, în temeiul art. 70 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, Secretarul General al Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție a sancționat-o pe reclamantă cu avertisment pentru întârzierea și neglijența în rezolvarea lucrărilor.
Contestația formulată de B.C. împotriva acestei dispoziții a fost respinsă prin Ordinul nr. 46 din 30 aprilie 2002.
În fapt, s-a reținut că reclamanta s-a făcut vinovată de transmiterea cu întârziere la Ministerul Finanțelor Publice, a datelor referitoare la raportarea statistică privind situația numerică a personalului din Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție.
Din probele administrate a rezultat că întocmirea lucrării revenea potrivit atribuțiilor de serviciu Serviciului de resurse umane, directorul economic fiind cel care o verifica în calitate de coordonator al acestui compartiment. Din nota explicativă a reclamantei necontestată de altfel, a rezultat că lucrarea a fost raportată în decembrie 2001, cu dată de finalizare în ianuarie 2002, timp în care personalul serviciului respectiv s-a aflat în concediu de odihnă, motiv pentru care în calitatea pe care o avea, a solicitat forului ierarhic o amânare.
Astfel fiind, nejustificat s-a reținut a fi îndeplinite cerințele art. 70 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 188/1999, nefiind dovedită încălcarea cu vinovăție a atribuțiilor de serviciu, respectiv întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor.
Prin Ordinul nr. 52 din 17 mai 2002, reclamanta a fost sancționată disciplinar cu trecerea într-o funcție inferioară pe o perioadă de 12 luni, cu diminuarea corespunzătoare a drepturilor salariale. Pentru informarea eronată a conducătorului unității cu privire la depășirea unor cheltuieli aferente convorbirilor telefonice; pentru neîntocmirea unor fișe de post și pentru neimplicarea în întocmirea, prezentarea și susținerea la Ministerul Finanțelor Publice a proiectului P.N.A.R.
Din raportul privind rezultatul cercetării Comisiei de Disciplină nr. 5752 din 17 mai 2002, avut în vedere la emiterea ordinului de sancționare, rezultă că directorul economic a informat eronat cu privire la depășirea unor cheltuieli aferente convorbirilor telefonice, propunând ca măsură neplata unor telefoane mobile, măsura care a dus la disfuncționalități în activitatea instituției.
Or, din situațiile prezentate în legătură cu aceasta problemă de directorul economic și directorul Direcției de Audit, rezultă că pe perioada 1 ianuarie – 28 februarie 2002 cifrele folosite pentru fundamentarea opiniei au fost aceleași, diferența rezultând din contravaloarea telefoanelor personale ale directorilor Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, activitate după data întocmirii situației de către reclamantă și care au dovedit că depășirea sumei maxime să fie mai mare chiar decât cea constatată de aceasta.
În atare situație, propunerea făcută în sensul sistării temporare a plății telefoanelor personale – care se facturează în sarcina persoanelor fizice până când se primeau facturile aferente lunii următoare și s-ar fi putut aprecia asupra depășirilor, nu îmbrăca forma nici uneia din abaterile prevăzute de art. 70 din Legea nr. 188/1999 și ca atare, cu atât mai puțin se justifică aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 70 alin. (3) lit. e).
În același mod urmează a fi considerate ca nedovedite abaterile constând în neîntocmirea fișei postului directorului economic și șeful serviciului financiar, fișe constatate ca existente la data controlului, singura deficiență fiind aceea de a nu fi fost semnate, precum și neimplicarea în întocmirea, prezentarea și susținerea la Ministerul Finanțelor Publice a proiectului P.N.A.R. – în sarcina directorului economic fiind fundamentarea bugetului Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, lucrare realizată ca parte componentă, elaborarea proiectelor P.N.A.R. revenind Direcției Generale pentru Politici Strategii Implementare Programe.
În raport de aceste considerente, urmează a se aprecia ca întemeiat recursul declarat de B.C., motiv pentru care urmează a fi admis, casată sentința și pe fond, admisă în parte acțiunea restrânsă (prin renunțarea la capătul de cerere privind repunerea în funcție), în sensul anulării actelor contestate și respingerii capătului de cerere privind plata drepturilor bănești, având în vedere că reclamanta a demisionat la 7 octombrie 2002 și s-a reîncadrat într-un post similar la 10 octombrie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B.S. împotriva sentinței civile nr. 1136 din 26 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și pe fond, admite în parte acțiunea restrânsă, formulată de B. S.
Anulează dispoziția nr. 3773 din 27 martie 2002, Ordinul nr. 48 din 30 aprilie 2002 și Ordinul nr. 52 din 15 mai 2002 emise de Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție București.
Respinge capătul de cerere privind plata drepturilor bănești.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2003.