Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 4784 din 7 octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus anularea recursului declarat de Direcția Regională Vamală Galați, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 241/F din 20 decembrie 2004, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca netimbrat.
S-a reținut că prin sentința civilă nr. 241/F din 20 decembrie 2004, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.R. SRL Focșani, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, iar pârâta a fost obligată să-i elibereze reclamantei, autorizația de funcționare ca și comisionar vamal în vama de pe lângă Biroul Vamal Focșani.
Recursul declarat de către Direcția Regională Vamală Galați, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, a fost anulat ca netimbrat, constatându-se că recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării, deși a fost citată cu această mențiune, conform dovezii de la dosarul de recurs.
Împotriva acestei decizii, Autoritatea Națională a Vămilor București a formulat contestație în anulare, conform art. 318 C. proc. civ., precizând că dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale.
Astfel, se susține că instanța a fost în eroare, atunci când a stabilit că autoritatea vamală are obligația de a achita taxa de timbru, deoarece potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 165/2005, privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, această instituție funcționează ca organ de specialitate în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate de acesta din urmă fiind scutite de taxa judiciară de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 26/1999.
Contestația în anulare formulată este nefondată.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”.
Contestatoarea consideră ca fiind „o greșeală materială”, faptul că instanța de recurs a anulat, ca netimbrat, recursul, deși, potrivit textelor de lege enunțate, era scutită de la plata taxei de timbru.
Susținerea contestatoarei nu poate fi avută în vedere, atâta timp, cât instanța de recurs, a stabilit că recurenta trebuia să plătească taxa de timbru, indicând și textele de lege - art. 3 lit. m) și art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, pentru taxa judiciară de timbru și art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, pentru timbru judiciar, recurenta fiind citată cu această mențiune a timbrării.
În situația în care considera că este scutită de la plata taxei de timbru, recurenta trebuia să-și susțină această poziție în fața instanței de recurs, prezentându-se personal sau înaintând instanței, eventuale note scrise, pentru ca, analizând din nou această susținere, instanța de control judiciar să dea o ultimă rezolvare acestei probleme.
Or, din moment ce, fiind citată cu mențiunea timbrării, recurenta, în prezent contestatoarea, nu și-a onorat această obligație, în mod corect instanța de recurs a anulat, ca netimbrat, recursul. În calea de atac a contestației în anulare, instanța nu are căderea a soluționa problema timbrajului cererii de recurs.
Nefiind, astfel, întrunite condițiile prevăzute de textul de lege invocat, art. 318 C. proc. civ., dezlegarea pricinii nefiind rezultatul unei greșeli materiale, contestația în anulare formulată urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva deciziei civile nr. 4784 din 7 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2006.