Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 2680 din 4 august 2005, reclamantul D.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 13860/540 din 8 noiembrie 2004 și pe fond, admiterea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000 și recunoașterea calității de persoană persecutată din motive etnice.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1668 din 13 octombrie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.T., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București.
A anulat hotărârea nr. 13860/540 din 8 noiembrie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită în favoarea reclamantului, o hotărâre în care să se constate că perioada solicitată, 24 decembrie 1943 - 6 martie 1945, se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea soluției s-a reținut că reclamantul s-a născut în timpul strămutării din motive etnice a părinților săi, din Bulgaria, comuna Arabagi, județul Durostor, în România, comuna Nicolae Bălcescu, județul Tulcea, urmare a Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, reclamantul dobândind la data nașterii, același statut, ca și părinții săi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că reclamantul, fiind născut în comuna Nicolae Bălcescu, județul Tulcea, nu poate să facă dovada strămutării sale dintr-o localitate, în alta și că nu a suferit privațiuni din cauza statutului de refugiat pe care l-au avut părinții săi.
Examinând sentința atacată, în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul D.T. s-a născut la data de 24 decembrie 1943, în comuna Nicolae Bălcescu, județul Tulcea, părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație, urmare Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, la Craiova.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a strămutării.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului/strămutării, a suferit în mod direct, toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.
În consecință, soluția instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1668 din 13 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2006.