Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 3900/CA din 9 august 2005, reclamanta M.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 11866 din 1 iulie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea în favoarea sa, a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 255/CA/2005 - P.I. din 10 octombrie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.F., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor și în consecință, a anulat hotărârea nr. 11866 din 1 iulie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 30 iunie 1942 - 31 decembrie 1944.
În motivarea soluției s-a reținut în baza declarațiilor martorilor G.M. și B.T., că reclamanta, împreună cu familia, s-a refugiat din Oradea, în zona Beiuș, Sântelec și Tășad, în perioada 30 iunie 1942 - 31 decembrie 1944.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că, nu s-a stabilit situația de fapt și de drept a familiei reclamantei, întrucât nici unul dintre martori nu cunoștea date certe cu privire la situația familiei reclamantei, atât cu privire la perioada refugiului, cât și cu privire la persecuție etnică pe care ar fi suferit-o reclamanta și părinții săi.
Examinând sentința atacată, în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturi compensatorii, cetățeanul român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, prin aceea că a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Dispozițiile art. 1 lit. c) sunt aplicabile persoanelor care au fost nevoite să-și părăsească localitatea de domiciliu, din teritoriile vremelnic ocupate și să se refugieze pe teritoriul aflat sub administrație românească, în acest sens fiind și prevederile art. 2 din Norma adoptată la 14 februarie 2002, de Guvernul României, în aplicarea O.G. nr. 105/1999.
Așadar, instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanta, născută în Oradea, la 13 octombrie 1939, are calitatea de persoană refugiată și beneficiază, ca atare, de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Dar, instanța de fond stabilind statutul de refugiat al reclamantei, pentru perioada 30 iunie 1942 - 31 decembrie 1944, a greșit cu privire la data începerii perioadei de refugiu, în raport cu probele administrate în cauză, întrucât în extrasul din Registrul cu evidența refugiaților români din Ungaria, perioada 1940 - 1944, figurează F.M., tatăl reclamantei, înregistrat începând cu data de 8 iunie 1944.
Se reține, de asemenea, că, prin hotărârea nr. 4333 din 25 februarie 2003, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor a acordat fratelui reclamantei, M.D., de asemenea, minor la data refugiului, drepturile bănești prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, stabilind începutul perioadei refugiului la data de 8 iunie 1944.
Așa fiind, se va admite recursul declarat de pârâtă, se va modifica în parte sentința atacată, în sensul că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 8 iunie 1944 - 31 decembrie 1944, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 255/CA/2005 - P.I. din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că M.F. beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 8 iunie 1944 - 31 decembrie 1944.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2006.