Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 29 pronunțată la data de 25 ianuarie 2000 în dosarul nr. 474/CA/1998, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC D. SRL Timișoara împotriva pârâților Ministerului Finanțelor și Garda Financiară și a anulat procesul-verbal nr. 231697 din 28 iunie 1996 și decizia nr. 1291 din 18 decembrie 1997, exonerând-o de la plata sumei totale de 733.677.527 lei taxe vamale, comision vamal, accize, TVA, contribuție la Fondul special al drumurilor și majorări de întârziere, aferente fiecărei categorii de taxe.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că actele administrative sunt nelegale, organele de control stabilind în mod nelegal un alt preț pentru importul de benzină efectuat de reclamantă de 201 dolari SUA/to, în loc de 62,5 dolari SUA/to, prețul real trecut în factură, astfel că societatea comercială reclamantă nu datorează bugetului de stat sumele stabilite de organele fiscale.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recursuri:
1.Garda Financiară, formulat în nume propriu;
2.Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Timiș, formulat în nume propriu, în numele Ministerului Finanțelor și Gărzii Financiare.
În ambele recursuri se susține că instanța de fond a ignorat probele cauzei din care rezultă că, pentru importul respectiv de benzină, prețul trecut în factură: de 62,50 dolari SUA/to, nu era real, din moment ce aceeași cantitate de benzină fusese exportată de reclamantă la un preț de 201 dolari SUA/to aceleiași firme ungare de la care a important-o ulterior, cu scopul ca, astfel, să-și diminueze baza de calcul a taxelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat.
Recursul este întemeiat.
Din probele administrate în cauză rezultă că la datele de 7 și 8 noiembrie 1993, cu trenurile nr. 31 și respectiv, 32, SC D. SRL Timișoara a exportat, pentru SC P. SA cantitatea totală de 2.292,400 to.m., benzină CO 90 naturală, încărcată în 27 și, respectiv, 30 vagoane cisternă, unei firme din Ungaria: K.E. Szentes, la un preț de 201 dolari SUA/to.m., pentru care, potrivit prevederilor legale în vigoare la acea dată, nu se datora accize și nici T.V.A.
Din motive rămase neelucidate, dar fără semnificație juridică în cauza de față, firma beneficiară nu a preluat marfa timp de 8 luni, astfel că la 12 iulie 1994, potrivit DVI nr. 4079, societatea comercială intimată a importat de la acea firmă ungară cantitatea respectivă de benzină, transportată în aceleași vagoane cisternă, dar la o valoare declarată de 62,50 dolari SUA/to.m., în raport de care s-au calculat taxele și contribuțiile datorate la bugetul statului.
Este adevărat că prețul înscris în factura externă nr. 4159 B din 5 iulie 1994 emisă de firma ungară a fost de 62,50 dolari SUA/to.m., dar, având în vedere împrejurările în care s-a efectuat acest import, organele de control erau îndreptățite să calculeze taxele și contribuțiile la bugetul de stat în raport cu prețul real și anume, prețul cu care benzina respectivă fusese exportată. Oricum, reclamanta nu a produs nici o dovadă din care să rezulte o pierdere de calitate a benzinei pe care o exportase și nici producerea unor evenimente pe piața internațională care să fi atras o asemenea reducere a prețului.
Pe de altă parte, în mod greșit, instanța de fond a acordat valoare de lucru judecat considerentelor unei rezoluții de neurmărire penală față de reprezentantul societății comerciale intimate, bazată pe o interpretare eronată a prevederilor legale.
Este adevărat că potrivit art. 7 liniuța 3 din O.G. nr. 26/1993 privind tariful vamal de import al României, este scutit de taxe vamale importul bunurilor care se înapoiază în țară, ca urmare a unei expedieri eronate, dar, în cauză nu a fost vorba de o astfel de expediere eronată, ci de două operațiuni succesive de export-import care au avut drept urmare diminuarea bazei de calcul a taxelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat.
Astfel fiind, recursul declarat de Garda Financiară și de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Timiș, în numele Ministerului Finanțelor vor fi admise, sentința atacată va fi casată și, rejudecând cauza pe fond, acțiunea va fi respinsă.
În ceea ce privește recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Timiș în nume propriu, fără să fi fost parte în dosarul de fond și în numele Gărzii Financiare, fără să fi avut un mandat în acest sens, va fi respins ca fiind declarat de o persoană fără calitate juridică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Garda Financiară Centrală și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 29 din 25 ianuarie 2000 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și comercial.
Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea.
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș, în nume propriu și pentru Garda Financiară Centrală, ca fiind formulat de o persoană fără calitate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2003.