Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 13764 din 16 octombrie 2000, Judecătoria Iași a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Iași, în contradictoriu cu pârâții SC T. SA Iași, Consiliul Județean Iași și Ministerul Industriei și Comerțului, constatând nulitatea absolută, parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 0565/25 octombrie 1993 emis de Ministerul Industriei și Comerțului, pârâtei SC T. SA Iași, pentru suprafața de 342,60 mp situat în Iași, cu obligarea pârâtului Ministerul Industriei și Comerțului la plata sumei de 1.480.000 lei, cheltuieli de judecată.
Apelul formulat de pârâta SC T. SA Iași împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr. 576 din 1 martie 2001 a Tribunalului Iași, care a desființat hotărârea atacată, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, în temeiul art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 297 și art. 158 C. proc. civ.
Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 216/CA din 28 mai 2001, a respins recursul declarat de reclamanta SC A. SA Iași.
Reînregistrând cauza sub nr. 2921 din 19 iulie 2001, Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 164 din 5 noiembrie 2001, a respins excepția de tardivitate a acțiunii. A admis în parte, acțiunea reclamantei SC A. SA Iași, în contradictoriu cu pârâții SC T. SA Iași, Consiliul Județean Iași și Ministerul Industriei și Resurselor. A constatat nulitatea absolută parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 0565 din 25 octombrie 1993, emis de pârâtul Ministerul Industriei și Resurselor, în ceea ce privește suprafața de 342,60 mp teren situat în Iași. A obligat pârâtele să plătească reclamantei, suma de 1.526.500 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției s-a reținut că, documentația întocmită de SC T. SA Iași în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, nu corespundea situației reale, întrucât terenul care în documentație purta denumirea „Cantină” era ocupat cu o parte din clădirea aparținând reclamantei SC A. SA Iași, SC I. și SC F. SA , nefiind necesar desfășurării activității pârâtei SC T. SA Iași.
Împotriva acestei sentințe au declarat în termen recurs, pârâții SC T. SA Iași și Consiliul Județean Iași.
Pârâta SC T. SA Iași critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, investiția reprezentând „Cantină” a fost făcută pentru a deservi salariații SC T. SA Iași care, are în obiectul de activitate și comercializarea produselor alimentare; că întrucât SC A. SA Iași nu este proprietara terenului, aceasta nu are în cauză, calitate procesuală activă, acțiunea fiind și nefondată.
Pârâtul Consiliul Județean Iași critică sentința nr. 164 din 5 noiembrie 2001 a Curții de Apel Iași numai cu privire la obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată. Se susține în motivarea acestui recurs că emiterea actului contestat s-a făcut prin inducerea în eroare a Consiliului Județean Iași, întrucât documentația depusă de SC T. SA Iași nu corespundea realității, iar în momentul sesizării inducerii sale în eroare, pârâtul și-a retras avizul dat Ministerului Industriei și Resurselor, în legătură cu verificarea și avizarea documentației care a stat la baza emiterii certificatului contestat.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu privire la recursul declarat de pârâta SC T. SA Iași se reține că, terenul care în documentație purta denumirea „Cantină” era ocupat cu o parte din imobilul aparținând reclamantei SC A. SA Iași, SC I. și SC F. SA, nefiind necesar desfășurării activității SC T. SA Iași, cum prevedea H.G. nr. 834/1997; terenul aferent spațiilor comerciale proprietate a acelorași societăți comerciale, precum și terenul aferent spațiilor de odihnă și sport, inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu nu fusese atribuit în administrare directă pârâtei SC T. SA, însă pârâta nu a atașat documentației planul anexă, care ar fi prezentat situația reală.
Cu adresa nr. 4972 din 25 iulie 1997, Consiliul Județean Iași a comunicat Ministerului Industriei și Comerțului, Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, precum și pârâtei SC T. SA Iași că, întrucât documentația întocmită de pârâtă pentru eliberarea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 0565/1993 este incorectă, Comisia județeană constituită în vederea analizei documentației pentru eliberarea acestor certificate, a hotărât retragerea avizului pentru documentația întocmită de SC T. SA.
Pentru aceleași motive, Primăria municipiului Iași și-a retras avizul (semnarea procesului verbal de vecinătate, confirmat la 3 martie 1993) dat în vederea dobândirii de către SC T. SA Iași a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în litigiu.
Raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul V.I., în vederea stabilirii suprafeței cu care urmează a fi diminuată suprafața atribuită SC T. SA Iași prin Certificatul Seria M.03 nr. 0565/1993 a stabilit că aceasta este de 342,60 mp, întrucât suprafața cantinei și anexelor SC T. SA Iași atribuită prin decizia nr. 23/1970 nu include și proprietatea reclamantei SC A. SA Iași, conform planului anexă la raport. Rezultă deci calitatea de proprietar al terenului în litigiu a SC A. SA Iași și, implicit calitatea sa procesuală activă.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Iași, se reține că retragerea ulterioară de către Comisia județeană a avizului dat pe documentația întocmită de SC T. SA Iași, nu poate fi primită ca motiv de recurs pentru exonerarea Consiliului Județean Iași de la plata cheltuielilor de judecată, acestea fiind datorate, în temeiul art. 274 C. proc. civ.
În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursurile nefondate urmează să fie respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Consiliul Județean Iași și de SC T. SA Iași împotriva sentinței nr. 164 din 5 noiembrie 2001 a Curții de Apel Iași, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2003.