Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta G.M.S. a chemat în judecată Baroul de Avocați Olt și U.A.R., solicitând anularea avizului nefavorabil și a deciziei nr. 1006 din 5 septembrie 2000 și, respectiv nr. 8200 din 16 decembrie 2000, prin care i s-a respins cererea de primire în avocatură cu scutire de examen.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la 27 martie 2000 a depus dosarul de primire în profesia de avocat stagiar cu scutire de examen, iar la 1 septembrie 2000 a susținut interviul, în fața unei comisii alcătuită din 3 membri, fiind îndreptățită să fie primită în profesia de avocat fără examen.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 661 din 14 septembrie 2001, a admis acțiunea, a anulat actele administrative contestate și a obligat pârâții să o înscrie pe reclamantă în tabelul avocaților.
Prin încheierea nr. 146/22 ianuarie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a strămutat judecarea pricinii la Curtea de Apel Târgu Mureș, desființând, totodată, sentința civilă nr. 661 din 14 septembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ.
După strămutarea pricinii, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 90 din 14 mai 2002, a admis acțiunea, a anulat actele administrative atacate și a obligat Baroul Olt să o înscrie pe reclamantă pe tabloul avocaților, cu drept de exercitare a profesiei, cu scutire de examen.
S-a reținut că, motivul invocat, pentru respingerea cererii de primire în profesia de avocat, este neîntemeiat și superficial, având în vedere că reclamanta a participat la interviu, dar răspunsurile acesteia nu s-au consemnat în vreun act, precum și media generală obținută în perioada facultății și adeverința ce atestă că a promovat examenul de licență.
Împotriva sentinței au declarat recurs U.A.R. și Baroul Olt, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că reclamanta nu a promovat interviul susținut, pentru a putea fi primită în profesia de avocat.
Recursurile sunt fondate.
Prin Legea nr. 51/1995 sunt reglementate condițiile de primire în profesia de avocat și procedura de autorizare a exercitării acestei profesii.
În acest sens, potrivit art. 52 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, toate cazurile de primire în profesie cu scutire de examen sunt soluționate individual, urmând procedura avizării de către barou și a acordării scutirii de examen de către Comisia Permanentă a U.A.R., în baza art. 55 alin. (2) lit. d) din lege.
Procedura avizării este reglementată prin art. 32 alin. (1) și (2) din Statutul profesiei de avocat, în sensul că, după depunerea raportului și verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, consiliul baroului analizează îndeplinirea condițiilor pentru primirea în profesie, soluționează eventualele opoziții și întocmește un aviz motivat care va fi înaintat Comisiei Permanente a U.A.R., împreună cu toate lucrările ce privesc cererea.
Avizul prevăzut la alin. (1) va cuprinde propunerea motivată cu privire la acordarea sau la refuzul acordării scutirii de examen.
În cauză, a fost respectată procedura, privind modalitățile de primire în profesia de avocat, iar Baroul Olt, după verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, a refuzat acordarea scutirii de examen, motivând că, reclamanta, în cadrul interviului, nu a făcut dovada cunoștințelor pretinse, pentru exercitarea profesiei de avocat.
La rândul său, Comisia Permanentă a U.A.R., prin decizia nr. 1006 din 3 noiembrie 2000, a respins cererea reclamantei, iar Consiliul Uniunii a respins contestația (decizia nr. 8200/2001), reținând că solicitanta nu a făcut dovada unor minime cunoștințe profesionale pentru exercitarea profesiei de avocat.
Așadar, criteriile avute în vedere de autoritățile abilitate să verifice cunoștințele reclamantei, pentru exercitarea profesiei de avocat, nu exced cadrul prevederilor Legii nr. 51/1995 și al statutului, ci constituie o prerogativă a acestora, pe care prima instanță a nesocotit-o.
În consecință, soluția adoptată de prima instanță este nelegală și netemeinică, iar recursurile fondate, urmând să fie admise, casată sentința și în fond respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de UA.R. și de Baroul Olt împotriva sentinței nr. 90 din 14 mai 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2003.