Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T. SA, prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la data de 9 ianuarie 2002, a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, să se anuleze decizia nr. 1983 din 7 decembrie 2001 pronunțată de pârât, prin care i-a fost respinsă ca inadmisibilă contestația ce o formulase împotriva actelor de constatare cu nr. 27, 28,2 9 și 30 din 22 ianuarie 2001 întocmite de Biroul Vamal Constanța Port și a Notei de calcul pentru majorări de întârziere cu nr. 1859 din 29 ianuarie 2001 pentru suma totală de 136.594.344.426 lei.
A motivat, în acțiune, reclamanta că s-a reținut eronat de pârât că nu a depus contestația în original, aceasta fiind depusă la Ministerul Finanțelor Publice cu nr. 17129 din 4 septembrie 2001, dar fiind emisă o altă decizie cu nr. 1531 din 3 octombrie 2001, prin care Ministerul Finanțelor Publice s-a dezînvestit.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a soluționat acțiunea prin sentința nr. 407 din 15 aprilie 2002, respingând ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această situație, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada unei contestații formulate împotriva actelor de constatare cu nr. 27-30 din 22 ianuarie 2001, astfel că decizia nr. 1983/2001 este legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând soluția ca fiind netemeinică și nelegală, în sensul că la dosar există dovezi că a formulat contestația împotriva celor patru acte de constatare, că prin neobservarea acestora atât pârâtul, cât și instanța a reținut greșit că nu au fost respectate prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 13/2000.
Recursul se constată a fi fondat pentru considerentele ce se vor expune.
Cu adresa nr. 90823 din 6 februarie 2001, reclamanta s-a adresat Direcției Regionale Vamale Constanța, prin care menționează în legătură cu actele constatatoare cu nr. 27, 28, 29 și 30 din 22 ianuarie 2001, întocmite de Biroul Vamal Constanța, că sunt nejustificate, fiind încheiate eronat, urmare a interpretării greșite a prevederilor O.U.G. nr. 210/1999 și Certificatului de amânare nr. 16006 emis de Ministerul Finanțelor Publice la 11 februarie 2000 și, drept urmare „contestă aceste acte”. Acest act, contestație, s-a înregistrat la Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța sub nr. 2036 din 12 februarie 2001.
De asemenea, există adresa 342498 din luna iunie 2001 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor care se adresează reclamantei–recurente, urmare a contestației ce o pronunțase, adresă prin care cere a se depune contestația în original.
Se mai constată că la data de 13 iunie 2001 cu adresa nr. 9757, Direcția Regională Vamală Interjudețeană Constanța, se adresează Biroului Vamal de Control și Vămuire Constanța, care în alin. (3) menționează că „societatea în cauză a formulat contestația înregistrată sub nr. 2390 din 16 februarie 2001, Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București”.
Față de aceste constatări rezultă că, în mod netemeinic, s-a reținut de instanța de fond că reclamanta nu a formulat contestație, după cum nici respingerea ca inadmisibilă a contestației, sub motivarea că nu a depus originalul contestației nu este corespunzătoare actelor cauzei. Originalul contestației rezultă că a fost înaintată cu nr. 2310/2001 Direcției Generale a Finanțelor Publice București, astfel că nu mai putea fi obligată reclamanta să prezinte originalele, aceasta respectând în consecință cerințele O.U.G. nr. 13/2000.
În raport de aceste considerente se va admite recursul, se va casa sentința nr. 407/2002 și se va trimite cauza la Ministerul Finanțelor Publice pentru soluționarea contestației pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC T. SA București, împotriva sentinței civile nr. 407 din 15 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza la Ministerul Finanțelor Publice, pentru soluționarea contestației pe fond.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2003.