Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10 septembrie 2001 sub nr. 763/CA/2001 la Tribunalul București, reclamanta SC W.S. SRL București a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad – Biroul Vamal de Control și Vămuire la Frontiera Curtici, obligarea pârâtei la recalcularea obligațiilor vamale achitate de reclamantă, având în vedere refuzul de a proceda la reanalizarea obligațiilor vamale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod nejustificat, Biroul Vamal a ignorat prețul efectiv plătit de reclamantă pentru marfa importată în cursul anului 2000 și nu a procedat la recalcularea obligațiilor vamale ce reveneau reclamantei. Reclamanta a arătat că înțelege să se judece în calitate de pârâtă cu Direcția Generală a Vămilor.
Prin sentința civilă nr. 410/F din 15 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, s-a admis excepția de necompetență materială a instanței, invocată de către pârâtă și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
În urma declinării cauzei, înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită obligarea autorității vamale, și la restituirea diferențelor rezultate în urma recalculării sau respectiv, la compensarea sumelor rezultate, cu sumele de plătit de către reclamantă, pentru importurile ce le va efectua în viitor, în măsura în care restituirea nu este posibilă, aceasta, ca o consecință a recalculării obligațiilor vamale.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 569 din 30 mai 2002, a respins ca neîntemeiate excepția inadmisibilității acțiunii precizate și excepția tardivității acțiunii. A respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC W.S. SRL București, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Vămilor, astfel cum a fost precizată.
În motivarea soluției s-a reținut că acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr.2 9/1990, nefiind îndeplinite condițiile unui refuz nejustificat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta SC W.S. SRL București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că: deși prin sentința atacată s-a reținut inexistența termenului legal pentru acțiunea formulată, totuși instanța apreciază ca justificat refuzul autorității vamale de a soluționa cererea, întrucât nu s-a solicitat anularea declarațiilor vamale de import; că reclamanta a solicitat rectificarea declarației vamale, iar instanța trebuia să solicite depunerea în dosarul cauzei, a tuturor documentelor, pentru stabilirea valorii reale a tranzacției.
Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, prevede în art. 61 alin. (3); „când controlul vamal ulterior constată că s-au încălcat reglementările vamale aplicabile, datorită unor date cuprinse în declarația vamală, autoritatea vamală, după determinarea taxelor vamale cuvenite, ia măsuri de încasare, respectiv de restituire a acestora”.
Reglementările vamale nu prevăd dreptul importatorului să modifice valoarea în vamă a mărfurilor, după ce la data efectuării importului a declarat o anumită valoare a acestora și i-au fost acceptate declarațiile vamale de import.
În cauză, nu se reține încălcarea unor reglementări vamale aplicabile, așa cum prevede art. 61 alin. (3) C. vam.
Față de prevederile art. 61 alin. (7) din Legea nr. 141/1997, potrivit cărora declarația vamală în detaliu și actele constatatoare încheiate de autoritatea vamală, constituie titlu executoriu pentru urmărirea și încasarea drepturilor de import și export, recalcularea drepturilor de import achitate și respectiv, restituirea unei părți a acestor drepturi de import, nu este posibilă decât în urma unei eventuale anulări în parte a declarațiilor vamale de import, ceea ce reclamanta nu a solicitat.
Așa fiind, recursul declarat de reclamantă este nefondat și urmează a fi respins ca atare, instanța făcând o apreciere corectă a probelor administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC W.S. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 569 din 30 mai 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2003.