Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea depusă inițial la Judecătoria Târgu Jiu, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâții SC T.P.S.U.T Rovinari și Ministerul Industriilor și Resurselor și a solicitat să constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 4579 din 4 ianuarie 1999 emis în favoarea primului pârât, pentru suprafața de 6054,51 mp cu cheltuieli de judecată.
A susținut reclamantul că certificatul, emis de Ministerul Industriilor și Resurselor, este lovit de nulitate absolută, fiind eliberat de un neproprietar, terenul fiind cumpărat de părinții săi în 1920.
Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința civilă nr. 469 din 29 ianuarie 2002, a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, având temei în prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Dosarul s-a înregistrat la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, la nr. 501/A/2002, instanța care, prin sentința 247 din 26 august 2002, a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a realizat procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990,dar că nu a respectat nici termenele și procedura reglementată în aceste dispoziții legale, mențiunea fiind făcută la art. 5.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, că deși, nu este expres menționat, a înțeles că acțiunea este respinsă ca tardiv formulată, invocând ca motive de casare art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
A mai precizat reclamantul-recurent în dezvoltarea motivelor de recurs că nu se poate reține tardivitatea acțiunii sale, certificatul în litigiu nefiindu-i comunicat, de acesta luând cunoștință în luna ianuarie 2002 și a respectat termenele și procedurile cerute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
În concluzie, recurentul a solicitat să se constate că actul administrativ eliberat de Ministerul Industriilor și Resurselor nu i-a fost comunicat și că față de această concluzie apreciază că sentința este nelegală și netemeinică, el încadrându-se în termenele prevăzute de art. 5 din Legea contenciosului administrativ.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, înainte de a cere anularea actului, cel ce se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorității emitente, iar depunerea cererii la instanța de contencios nu se face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ, a cărei anulare se cere, în speță certificatul de atestare a dreptului de proprietate M 03 nr. 4579 din 4 ianuarie 1999.
Așadar, atât termenul de 30 zile, cât și termenul de un an se socotesc de la data comunicării.
În cauză, reclamantul a înregistrat acțiunea la Judecătoria Târgu Jiu la data de 3 ianuarie 2002, pentru a se constata nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 03 și 4579/1999 emis de fostul Minister al Industriei și Comerțului, în prezent Ministerul Industriei și Resurselor, la 4 ianuarie 1999 și transcris în Registrul de Carte Funciară – intabulat – sub nr. 1099 din 4 martie 1999.
Autoritatea administrativă emitentă are obligația de a comunica actul numai pârâților în favoarea căreia a fost emis, în speță T.P.U.S.T. Rovinari SA., nu și terților, care, în măsura în care se consideră vătămate, au posibilitate să ceară anularea actului în condițiile dispozițiilor Legii nr. 29/1990, însă evident numai cu respectarea termenelor prevăzute de art. 5 din lege.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor are caracterul unui act administrativ privit sub aspectul autorității administrative care îl emite, dar prin efectele juridice pe care le produce stabilește raporturi juridice de drept civil, conferind totodată prerogativele dreptului de proprietate de a fi transcris în Registrul de Carte Funciară.
Cum în speță actul administrativ în litigiu a fost intabulat în Registrul de Carte Funciară sub nr. 1099 din 4 martie 1999, termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990 pentru sesizarea instanței, curge de la această dată, întrucât transcrierea în Registrul de Carte Funciară constituie forma de publicitate ce devine opozabilă terților din acest moment.
În consecință, soluția instanței de fond este temeinică și legală, pe cale de consecință și în concordanță cu prezentele considerente, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.I. împotriva sentinței nr. 247 din 26 august 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2003.