Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 100, pronunțată la data de 2 mai 2001 în dosarul nr. 2722/2001 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul P.T., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Prahova.
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că prin acțiunea formulată, reclamantul a cerut obligarea pârâtei să-i recalculeze pensia cuvenită, stabilită prin decizia nr. 203607/1997, fără a respecta procedura reglementată prin dispozițiile art. 521 și art. 55 alin. (2) din Legea nr. 3/1977, în vigoare la data respectivă.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul, susținând, în esență, că instanța de fond a ridicat din oficiu și a soluționat greșit excepția de inadmisibilitate a acțiunii sale.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că prin acțiunea formulată la 28 martie 2001, reclamantul a contestat decizia de pensionare nr. 203607 din 21 octombrie 1997, emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială Prahova, solicitând recalcularea cuantumului pensiei.
Potrivit prevederilor art. 521 din Legea nr. 3/1977, privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, în vigoare la data depunerii acțiunii, împotriva deciziei de pensionare, persoana interesată poate introduce contestație la Comisia de Contestații ce funcționează pe lângă Direcția Județeană de Protecție Socială și, conform art. 55 alin. (2) din aceiași lege, numai aceste decizii pot fi atacate, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Or, în cauză este necontestat că intimatul-reclamant s-a adresat instanței de contencios administrativ fără a mai aștepta trecerea termenului legal în care Comisia de Soluționare a Contestațiilor trebuia să-i soluționeze cererea adresată la 15 martie 2001 și fără ca procedura administrativ-jurisdicțională, reglementată de Legea nr. 3/1977, să fi fost epuizată, pentru ca acesta să se poată adresa instanței de contencios administrativ în temeiul art. 4 din Legea nr. 29/1990.
Astfel fiind, rezultă că soluția atacată este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.T., împotriva sentinței nr. 100 din 2 mai 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2003.