Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 martie 2002, la Curtea de Apel Galați, Guvernul României a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 209 din 1 octombrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Galați, solicitând casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamantul I.C.
În motivarea recursului, recurentul a susținut că instanța de fond a încălcat prin hotărârea pronunțată, limitele puterii judecătorești, așa cum i-au fost date de Constituție, în sensul că stabilind neconstituționalitatea H.G. nr. 1379/2000, instanța s-a pronunțat de fapt asupra constituționalității O.G. nr. 73/1999, modificată și completată prin O.U.G. nr. 87/2000, acte normative care până în prezent, nu au fost declarate neconstituționale.
Recurentul a mai precizat că în mod greșit instanța de fond a reținut că vătămarea produsă reclamantului, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, este dovedită prin aceea că pârâții au încălcat dispozițiile constituționale, măsura impozitării pensiilor neîncadrându-se în nici o categorie specială din cele prevăzute de art. 49 și 53 din Constituție. Aceasta, întrucât măsura impozitării pensiilor nu a fost introdusă prin H.G. nr. 1379/2000, ci prin dispozițiile O.G. nr. 73/1999, modificată și completată prin O.U.G. nr. 87/2000 și nu presupune restrângerea exercitării dreptului la pensie.
S-a subliniat de recurentă că art. 53 prevede obligația cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice „prin impozite și taxe” și că „sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale”, ceea ce presupune impozitarea tuturor veniturilor din pensii și exclude ideea neimpozitării veniturilor din pensiile de serviciu ale magistraților.
A mai precizat recurentul că soluția pronunțată de instanța de fond este rezultatul aplicării în cauză a prevederilor art. 7 din Legea nr. 3/1977, privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dispoziții abrogate prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999, așa cum a fost completate prin O.U.G. nr. 87/2000.
A mai fost invocată respingerea nejustificată a excepției inadmisibilității acțiunii.
Recurenta a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a obligat Ministerul Finanțelor să restituie reclamantului, impozitul reținut pe pensie, începând din 1 august 2000și până la 1 septembrie 2001, deși H.G. nr. 1379/2000 a fost publicată în Monitorul Oficial, dată de la care își produce efectele. Deci instanța luând în calcul perioada de la 1 august 2000, în sarcină s-a pronunțat și pe H.G. nr. 611/2000, act administrativ care privea stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii și pensii și a actualizării sumelor fixe prevăzute de O.G. nr. 73/1999, privind impozitul pe venit pentru semestrul II anul 2000, precum și a baremului mediu actual pentru determinarea impozitului pe venitul anual global impozabil, realizat în anul 2000, dar care nu făcea obiectul acțiunii.
Sentința nr. 209 din 1 octombrie 2001 a Curții de Apel Galați, a mai fost recurată și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Galați, în numele Ministerului Finanțelor Publice, solicitându-se casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
S-a susținut că reclamantul nu s-a adresat în termenul de 30 de zile de la data publicării H.G. nr. 1379/2000, că în cauză a fost citat Ministerul Finanțelor, în nume propriu, iar nu ca reprezentat al statului și că în mod greșit instanța a reținut că prin actul administrativ atacat, reclamantului i s-a îngrădit dreptul la pensie.
Potrivit O.U.G. nr. 87/2000, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 73/1999, privind impozitul pe venit, a prevăzut că veniturile din pensii se impozitează, această prevedere fiscală neînsemnând încălcarea dreptului la pensie al reclamantului, ca de altfel al fiecărui cetățean, indiferent de calitatea și funcția deținută puterii.
Instanța de fond a motivat admiterea acțiunii reclamantului pe vătămarea unui drept recunoscut de lege.
Dreptul la pensie al reclamantului nu a fost vătămat prin H.G. nr. 1379/2000, neimpozitarea veniturilor reclamantului, ca fost magistrat, nefiind prevăzută într-un act normativ, în speță Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească, invocată de instanța de fond.
De altfel, H.G. nr. 1373/2000 nu stabilește impozitul ca atare, ci baremul lunar de impozit, prin această hotărâre de guvern nederogându-se de la prevederile art. 103 din Legea nr. 92/1992,care prevede cuantumul procentual al pensiei de serviciu de care beneficiază magistrații în funcția de vechime în magistratură.
De altfel, aplicabilitatea H.G. nr. 1379/2000 este limitată în timp numai pentru semestrul I al anului 2001, iar art. 7 din Legea nr .3/1997, care prevedea într-adevăr că pensiile nu se impozitează, a fost abrogat prin art. 1 pct. m din O.U.G. nr. 87/2000, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 73/1999, privind impozitul pe venit, urmând ca potrivit noilor reglementări fiscale, veniturile din pensii să fie impozitate începând cu data de 1 iulie 2000.
Pronunțându-se o hotărâre nelegală și netemeinică, urmează ca aceasta să fie casată, iar în fond, acțiunea reclamantei să fie respinsă, excepțiile reinvocate prin recurs fiind neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Guvernul României și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Galați, în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 209 din 1 octombrie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința și în fond, respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2003.